Vizualizare sursă pentru „Venezuela”

{{Infocaseta Țară
| nume_convențional = Venezuela
| nume_nativ = ''República Bolivariana de Venezuela''<sup>1</sup><br />Republica bolivariană a Venezuelei
| nume_genitiv = Venezuelei
| imagine_drapel = Flag of Venezuela (state).svg
| imagine_stemă = Coat of arms of Venezuela.svg
| deviză = ''Dios y Federación'' <small><br />(în [[Limba română|română]]: „Dumnezeu și Federația”)</small>
| imn = [[Fișier:Gloria al Bravo Pueblo instrumental.ogg]]<br /> ''Gloria al Bravo Pueblo'' <small><br />(„Glorie pentru oamenii viteji”)</small>
| imagine_hartă = VEN orthographic.svg
| descriere_hartă = Amplasarea Venezuelei (verde închis) în [[America]] (gri)
| capitală = [[Caracas]]
| cel_mai_mare_oraș = [[Caracas]]
| latd = 10
| latm = 30
| latNS = N
| longd = 66
| longm = 58
| longEW = W
| limbi_oficiale = [[Limba spaniolă|spaniolă]]
| etnonim = venezuelan
| sistem_politic = [[Republică federală]]
| titlu_conducător1 = Președinte
| titlu_conducător2 = Vicepreședinte
| titlu_conducător3 = 
| titlu_conducător4 = 
| titlu_conducător5 = 
| nume_conducător1 = [[Nicolás Maduro]] (ales); [[Juan Guaidó]] (autoproclamat)
| nume_conducător2 = Elías Jaua
| nume_conducător3 = 
| nume_conducător4 = 
| nume_conducător5 = 
| tip_suveranitate = 
| notă_suveranitate = 
| eveniment_fondare1 = Independență (față de Spania)
| dată_fondare1 = 5 iulie 1811
| eveniment_fondare2 = Independență (față de [[Republica Columbia Mare]])
| dată_fondare2 = 13 ianuarie 1830
| eveniment_fondare3 = Recunoașterea independenței
| dată_fondare3 = 30 martie 1845
| eveniment_fondare4 = Constituția nouă
| dată_fondare4 = 20 decembrie 1999
| eveniment_fondare5 = 
| dată_fondare5 = 
| eveniment_fondare6 = 
| dată_fondare6 = 
| suprafață_loc = 33
| suprafață_km2 = 916.445 <sup>2</sup>
| procentaj_apa = 0,32
| populație_estimare_an = 
| populație_estimare = 
| populație_estimare_loc = 40
| populație_recensământ_an = 
| populație_recensământ = 
| densitate_populație_km2 = 33,74
| densitate_populație_loc = 173
| PIB_an = 2019
| PIB_PPC = 310miliarde [[Dolar american|USD]]<ref name=imf2>{{en icon}}{{citat web|url=http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/weorept.aspx?pr.x=76&pr.y=7&sy=2007&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=299&s=NGDP_RPCH,NGDPD,NGDPDPC,PPPGDP,PPPPC&grp=0&a= |titlu=Venezuela|autor=Fondul Monetar Internațional|datăaccesare=10 octombrie 2010}}</ref>
| PIB_loc = 
| PIB_PPC_pe_locuitor = 11.066 USD
| PIB_PPC_pe_locuitor_loc = 
| PIB_nominal = 87 miliarde USD
| PIB_nominal_loc = 
| PIB_nominal_an = 2019
| PIB_nominal_pe_locuitor = 3.100 USD
| PIB_nominal_pe_locuitor_loc = 
| IDU_an = 2017
| IDU = {{decrease}}0,761<ref name="HDI">{{en icon}}{{citat web| format = PDF | url=http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf |titlu=[[Raportul Dezvoltării Umane]] în 2010|dată=2010|autor=Națiunile Unite|datăaccesare=5 noiembrie 2010}}</ref>
| IDU_loc = 78
| IDU_categorie = <span style="color:#090;">înalt</span>
| Gini = 44.8<ref name="INE">{{es icon}}{{citat web|url=http://www.ine.gov.ve/pobreza/menupobreza.asp|titlu=Coeficientul Gini pentru Venezuela|dată=2011|autor=Instituto Nacional de Estadística|datăaccesare=|archive-date=2010-10-18|archive-url=https://web.archive.org/web/20101018003857/http://www.ine.gov.ve/pobreza/menupobreza.asp|dead-url=yes}}</ref>
| Gini_an = 2013
| Gini_categorie = <span style="color:yellow;">mediu</span>
| monedă = [[Bolívar venezuelan]]
| monedă_iso = VEF
| fus_orar = [[UTC-4]]
| utc = 
| fus_orar_ODV = 
| utc_ODV = 
| prefix_telefonic = 58
| domeniu_internet = [[.ve]]
| note = 1: "República Bolivariana de Venezuela" a devenit denumirea oficială a țării după adoptarea Constituției în anul 1999, atunci când statul a fost redenumit în onoarea lui [[Simón Bolívar]].<br />
2: Cu excepția a 159,542 km², din cauza cărora a apărut litigiul teritorial cu [[Guyana]] (Guayana Esequiba).
}}

'''Venezuela''' (denumire oficială: ''República Bolivariana de Venezuela'') este o țară situată în nordul [[America de Sud|Americii de Sud]], cuprinzând terminațiile nordice ale [[Anzii Cordilieri|Munților Anzi]] (care depășesc 5000 m), câmpia [[Orinoco|fluviului Orinoco]] și [[Podișul Guyanelor]] (care ajunge la 3000 m), dispuse în ordine de la nord-vest spre sud-est. Pe un afluent al [[Râul Caroní|râului Caroní]] se află [[cascada Angel]], cea mai înaltă din lume (978 m). În Venezuela predomină populația de origine europeană. Venezuela este una din țările cele mai urbanizate din [[America Latină]]<ref name="UNpopstats">{{cite web |url=http://www.un.org/esa/population/publications/wup1999/WUP99ANNEXTABLES.pdf |title=Annex tables |accessdate=13 March 2007 |publisher=United Nations |work=World Urbanization Prospects: The 1999 Revision |format=PDF}}</ref>. Principalele orașe sunt [[Caracas]], [[Valencia, Venezuela|Valencia]] și [[Maracaibo]]. Marea majoritate a populației trăiește în orașele din nordul țării.

Teritoriul țării a fost casa a mai multe triburi importante de amerindieni, de exemplu [[caribs]]. Acesta a fost primul trib văzut de către [[Cristofor Columb]] în anul [[1498]]. Curând după aceasta au început procesele de [[colonizare]] și de amestecare culturală. Venezuela a fost prima țară din America Latină care și-a proclamat independența față de [[Imperiul Spaniol|coroana spaniolă]], un proces care a fost consolidat de [[Bătălia de Carabobo]] și [[Bătălia de la Maracaibo|Bătălia navală de pe lacul Maracaibo]], din anul 1823, cu expulzarea definitivă a trupelor spaniole. După un lung capitol de conflicte civile, republica a găsit calea de modernizare notorie prin guvernele autoritare. La mijlocul secolului al XX-lea a început lupta pentru un sistem democratic, care a început după răsturnarea generalului [[Marcos Pérez Jiménez]], în anul [[1958]]. Datorită boom-ului petrolier, Venezuela a cunoscut o lungă perioadă de creștere economică intensă, care a fost întreruptă de criza energetică din anii 1980, ceea ce a dus la o perioadă de instabilitate politică și socială urmată de suișuri și coborâșuri financiare.

Spre deosebire de alte state sud-americane, Venezuela dispune de mari rezerve de petrol (fiind al cincilea producător de petrol pe plan mondial) și gaze naturale, astfel că după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, Venezuela a devenit dintr-o țară subdezvoltată exportatoare de produse agricole(cafea și cacao), o țară cu posibilități financiare pentru dezvoltare.
Căderea prețului petrolului în anii 1980 au împins țara într-o criză economică de lungă durată și [[inflație]], rata sărăciei atingând 66% în [[1995]] <ref name="McCaughan, Michael 2005. p 32">{{cite book|author=Michael McCaughan|title=The Battle of Venezuela|url=http://books.google.com/books?id=VdYHt8EBsJUC&pg=PT32|accessdate=16 April 2012|date=4 January 2011|publisher=Seven Stories Press|isbn=978-1-60980-116-8|page=32}}</ref>, [[PIB]]-ul pe cap de locuitor din anul [[1998]] scăzând la nivelul din [[1963]], la o treime din valoarea sa maximă din anul [[1978]] <ref name="Kelly, Janet 2006 p207">{{en icon}}Kelly, Janet, and Palma, Pedro (2006), [http://books.google.com/books?id=rtJVhJZF6WgC&pg=PA207 "The Syndrome of Economic Decline and the Quest for Change"], in McCoy, Jennifer and Myers, David (eds, 2006), ''The Unraveling of Representative Democracy in Venezuela'', Johns Hopkins University Press. p. 207 ISBN 0-8018-8428-4</ref> Revenirea prețului petrolului după 2001 a impulsionat economia venezuelană, cu toate că [[Criza Economică Mondială (2008-prezent)|Criza financiară din 2007-2008]] a încetinit creșterea economică.

Venezuela are de asemenea resurse clasice ca: minereu de fier și minereuri neferoase (bauxită îndeosebi). Resursele de petrol sunt exploatate în jurul și interiorul [[Lac Maracaibo|Lacului Maracaibo]], în câmpia și delta fluviului Orinoco; petrolul se prelucrează în centre situate pe litoral (ca de exemplu Valencia). Fierul se exploatează în Podișul Guyanelor (Cerro Bolivar) și este destinat îndeosebi exportului. Datorită resurselor hidroenergetice bogate, Venezuela și-a dezvoltat foarte mult sistemul de hidrocentrale (hidrocentrala Guri, situată pe râul Caroní, este una dintre cele mai mari din lume). În privința agriculturii se remarcă producția de cafea, trestie de zahăr, manioca, banane și nuci de cocos. Transporturile sunt mai dezvoltate pe litoral, unde se află și principalele porturi.

== Etimologie ==
În 1499, o expediție condusă de [[Alonso de Ojeda]] a vizitat coasta Venezuelei. Casele pe picioroange din zona [[lacul Maracaibo|lacului Maracaibo]] i-au reamintit navigatorului [[Amerigo Vespucci]] de orașul [[Veneția]], astfel că a numit regiunea '''''Veneziola''''', care în limba toscană contemporană (limba maternă a lui Vespucci) însemna "Mica Veneție".<ref name="orig_name">{{en icon}}{{Google books|DCm3ea_Yj3AC|page=153|Venezuela: A Petro-State Using Renewable Energies: A Contribution to the...}} By Germán Massabié</ref> Numele și-a dobândit forma actuală de ortografie ca urmare a influenței spaniole.<ref name="orig_name"/> unde [[sufix]]ul ''-uela'' este folosit ca termen [[diminutiv]] (ex. ''plaza / plazuela'', ''cazo / cazuela''); astfel, sensul original al termenului ar fi „[[Mica Veneție]]”.<ref name="Thomas_2005_189">{{cite book|last=Thomas|first=Hugh|year=2005|title=Râuri de aur: Ridicarea Imperiului spaniul de la Columb la Magelan|publisher=Random House|isbn=0-37550-204-1|page=189}}</ref> 
Cu toate acestea, deși povestea despre Vespucci rămâne versiunea cea mai populară și acceptată pentru a explica originea numelui țării, mai există o altă explicație după [[Martín Fernández de Enciso]], un membru al echipajului lui Vespucci și Ojeda. În lucrarea sa ''Summa de Geografía'' el afirmă că au găsit o populație băștinașă, care s-au numit '''''Veneciuela''''' sugerând că numele de „Venezuela” poate că a evoluat din cuvântul nativ.<ref name="ICH_1958_386">{{es icon}}{{citat revistă|an=1958|titlu= Cuadernos Hispanoamericanos|editură=Instituto de Cultura Hispánica (Agencia Española de Cooperación Internacional)|pag=386}}</ref>

== Istorie ==
{{Articol principal|Istoria Venezuelei}}
[[Fișier:Bolivar Arturo Michelena.jpg|thumb|200px|left|[[Simón Bolívar]], eliberatorul nu numai al Venezuelei ci și al [[Columbia|Columbiei]], [[Panama|Panamei]], [[Ecuador]]ului, [[Bolivia|Boliviei]] și [[Peru]]lui]]

=== Epoca precolumbiană ===
Se presupune că Venezuela a început să fie populată cu cel puțin 15.000 de ani în urmă, cele mai vechi vestigii istorice fiind descoperite pe malul râului Pedregal în vestul Venezuelei.<ref name="Kipfer_2000_91">{{en icon}}{{cite book|last=Kipfer|first=Barbara Ann|year=2000|title=Encyclopedic Dictionary of YUPArchaeology|publisher=Springer|isbn=0-30646-158-7|page=91}}</ref> Artefactele de vânătoare din [[pleistocen]]ul târziu, inclusiv lănci, au fost găsite într-o serie similară de situri în nord-vestul Venezuelei sub denumirea „El Jobo”; [[datarea cu carbon]] arată că ele sunt din anii 13,000 spre 7,000 [[Î.Hr.]].<ref name="Kipfer_2000_172">{{en icon}}Kipfer 2000, p. 172.</ref>

Nu se cunoaște exact câți oameni trăiau în Venezuela înainte de colonizarea spaniolă, probabil populația era în jur de un milion de persoane.<ref name=Wunder/> în plus față de triburile din zilele noastre, care trăiesc în Venezuela ca de exemplu [[Auaké]], [[Caquetio]], [[Mariche]] și [[Timoto-cuicas]]. Numărul acestora s-a redus după colonizarea spaniolă în principal datorită bolilor aduse de spanioli din Europa pentru care băștinașii nu aveau imunitate.<ref name=Wunder>Wunder, Sven (2003), ''[http://books.google.com/books?id=n2nQ0A8BmCYC&pg=PA130 Oil wealth and the fate of the forest: a comparative study of eight tropical countries/Bogăția petrolului și soarta pădurilor: studiul comparativ a opt țări tropicale]'', Editura Routledge. p130.</ref>

=== Colonizarea și dominația spaniolă ===
{{Articol principal|Colonizarea spaniolă a Americilor}}
În anul [[1498]], în timpul celei de a treia călătorii, [[Cristofor Columb]] a navigat în apropierea deltei fluviului [[Orinoco]], debarcând apoi în [[Golful Paria]]. A fost încântat de cele văzute, scriind în scrisoarea către [[Ferdinand al II-lea de Aragon]] și [[Isabela I a Castiliei]] că a ajuns în Raiul de pe Pământ. 
Colonizarea de către spanioli a început din [[1522]], prima așezare a coloniștilor fiind în actualul oraș [[Cumaná]]. 
În secolul al 16-lea Guaicaipuro (n.[[1530]]–m.[[1568]]) și Tamanaco (m. [[1573]]) au încercat să opună rezistență incursiunilor spaniole, dar noii veniți i-au supus. Tamanaco a fost ucis din ordinul fondatorului Caracasului, [[Diego de Losada]].<ref name="UNE">{{es icon}}{{citat web |1= |autor=Universidad Nueva Esparta |url=http://www.une.edu.ve/hatillo/historia.htm |titlu=Alcaldía del Hatillo: Historia |datăaccesare=10 martie 2007 |limbă=Spaniolă |archive-date=2006-04-28 |archive-url=https://web.archive.org/web/20060428111205/http://www.une.edu.ve/hatillo/historia.htm |dead-url=yes }}</ref>

În secolul al 16-lea, de-a lungul [[Colonizarea spaniolă a Americilor|colonizării spaniole]], mulți băștinași au fost convertiți la [[catolicism]]. În primii ani ai colonizării spaniolii s-au concentrat pe partea nordică a țării, dar apoi la mijlocul secolului al 18-lea colonia s-a extins de-a lungul râului [[Orinoco]]. Aici Ye'kuana (mai târziu cunoscut ca Makiritare) a organizat o rezistență serioasă în anii 1775 și 1776.<ref>Gott (2005:203)</ref>

Așezările spaniole estice din Venezuela au fost încorporate în [[Noua Provincie Andaluzia]]. Administrată de [[Audiența Regal din Santo Domingo]] de la începutul secolului al 16-lea, cea mai mare parte din Venezuela fiind încorporată în [[Noul Regat al Granadei|Noua Granadă]] la începutul secolului al XVIII-lea, și au fost reorganizate apoi ca regiuni autonome în 1776. [[Caracas]] a fost fondat în 1576 în regiunea centrală a coastei, fiind foarte bine poziționat pentru că în apropiere era portul din [[La Guaira]]. Localizarea într-o vale muntoasă îi oferea protecție față de atacurile piraților și fiind într-o zonă cu pământ fertil și climat sănătos.<ref>{{en icon}}Ewell, Judith (1984), ''Venezuela:A Century of Change/ Un secol de schimbări'', C. Hurst & Co, p4</ref>

=== Independența ===
{{Articol principal|Războiului de Independență al Venezuelei}}
[[Fișier:BatallaCarabobo01.JPG|thumb|250px|left|[[Bătălia de la Carabobo]], din timpul Războiului de Independență.]]
După o serie de revolte fără succes, Venezuela, sub conducerea lui [[Francisco de Miranda]], un mareșal venezuelan care a luptat în [[Revoluția americană]] și [[Revoluția franceză]], și-a declarat independența la 5 iulie 1811, moment care marchează începutul [[Războiul de Independență al Venezuelei|Războiului de Independență al Venezuelei]]. În ciuda cutremurului devastator din [[1812]] care a lovit [[Caracas]]-ul, Venezuela s-a declarat [[prima Republică a Venezuelei]],<ref name="Chasteen_2001_103">{{en icon}}{{Cite book |surname1=Chasteen |given1=John Charles |year=2001 |title=Born in Blood and Fire: A Concise History of Latin America p. 103.|publisher=Norton |isbn=9780393050486 |url=http://books.google.com/?id=fC90B5xkYyIC&pg=PP1&lpg=PP1&dq=Born+in+blood+and+fire |accessdate=10 martie 2007 |author1=Chasteen, John Charles}}.</ref> dar a fost înfrântă. Cea de-[[a doua Republică a Venezuelei]] a fost proclamată la 7 august 1813, ea a durat doar câteva luni, fiind zdrobită ca și prima.

[[Fișier:Gran Colombia map.jpg|thumb|Harta care arată limitele fostei [[Gran Colombia]].]]
Suveranitatea a fost obținută după ce [[Simón Bolívar]], ajutat de [[José Antonio Páez]] și [[Antonio José de Sucre]], au învins în [[Bătălia de la Carabobo]] la 24 iunie 1821. Victoria lui [[José Prudencio Padilla]] și [[Rafael Urdaneta]] din bătălia de la [[Lacul Maracaibo]] din 24 iulie 1823 a ajutat la obținerea independenței Venezuelei. Congresul l-a numit pe Bolivar în fruntea armatei, care a eliberat câteva țări și a fondat statul [[Columbia Mare]].

Sucre, câștigând multe bătălii pentru Bolívar, a devenit cel de al doilea [[Președintele Boliviei|președinte al Boliviei]]. Venezuela a rămas ca parte a Marii Columbii până în 1830, când o rebeliune condusă de Páez a proclamat noua independență a Venezuelei. Páez a devenit primul președinte al noii republici. Pierderile umane din aceste două decenii de războaie se estimează între 1/4-1/3 din toată populația țării (inclusiv, probabil, o jumătate din populația albă),<ref>{{en icon}}{{Cite book
  | last = Stoan
  | first = Stephen K.
  | title = Pablo Morillo and Venezuela, 1815–1820
  | publisher = Ohio State University Press
  | year = 1974
  | page = 29 }}
</ref> în anul 1830 pierderile fiind estimate la 800 000 persoane.<ref name="geo">{{en icon}}"[http://countrystudies.us/venezuela/5.htm Venezuela – Secolul Caudilismului]". [[Biblioteca Congresului de studii despre țară]].</ref>

=== Secolul al XIX-lea ===
'''Perioada caudilismului și Războiul Federal'''
[[Fișier:José Antonio Páez by Tovar y Tovar.jpg|thumb|upright|José Antonio Páez.]]
Marea majoritate a secolului al XIX-lea din Venezuela s-a caracterizat prin tulburări politice și conducerea țării de către [[dictator]]i,<ref name="LOC_2005">{{en icon}}{{cite web |publisher=Library of Congress (Federal Research Division) |title=Country Profile: Venezuela |year=2005 |url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/profiles/Venezuela.pdf |format=PDF|accessdate=10 martie 2007}}</ref> inclusiv [[José Antonio Páez]], conducătorul luptei pentru independență care a fost președinte trei mandate, timp de unsprezece ani, între anii 1830-1863. Acestea au culminat prin [[Războiul Federal]] (1859–1863), un război civil în care și-au pierdut viața sute de mii de persoane. 
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea [[Antonio Guzmán Blanco]], un alt ''[[caudillo]]'', a fost la conducerea țării timp de treisprezece ani, între 1870 - 1887, cu alți trei președinți intercalați în această perioadă. 
În 1895 lunga dispută cu [[Regatele Unite]] pentru teritoriul [[Guayana Esequiba]] – pe care Marea Britanie o pretindea ca fiind un teritoriu aparținând [[Guyana Britanică|Guyana Britanice]], dar pe care și Venezuela o revendica – a declanșat [[Criza din Venezuela din 1895]] în care [[William Lindsay Scruggs|William L. Scruggs]], care făcea lobby pentru Venezuela, argumenta că comportamentul britanic viola [[doctrina Monroe]] (1823) a SUA. Președintele american [[Grover Cleveland]] a adoptat o interpretare largă a doctrinei Monroe, nu numai în interzicerea puterilor Europene de a înființa colonii în Americi, dar a declarat că Americile sunt în sfera de interes a SUA în toate privințele.<ref name="wealth2">{{en icon}}[[Fareed Zakaria|Zakaria, Fareed]], ''From Wealth to Power'' (1999). Princeton University Press. ISBN 0-691-01035-8. pp. 145–146</ref> În cele din urmă britanicii au acceptat arbitrajul SUA, dar în timpul negocierilor au fost în măsură să convingă SUA în marea majoritate a subiectelor. Un tribunal internațional la Paris în 1898 a decis problema și a acordat marea majoritate a teritoriului disputat [[Guyana Britanică|Guyanei Britanice]].<ref name=Humphreys>{{cite journal|authorlink=Robert Arthur Humphreys|author=R. A. Humphreys|year=1967|title=Anglo-American Rivalries and the Venezuela Crisis of 1895|doi=10.2307/3678723|title=Anglo-American Rivalries and the Venezuela Crisis of 1895. Presidential Address to the Royal Historical Society |year= 1966|journal=Transactions of the Royal Historical Society|volume=17|pages= 131–164|issn = 0080-4401}}</ref>

[[José Gregorio Monagas]] a fost ales președinte în [[1851]], iar la data de [[24 martie]] [[1854]] acesta a proclamat abolirea definitivă a sclaviei.<ref>[http://catc.org.ve/efemeridesMarzo.asp Efemerides del mes de marzo,] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140817093810/http://catc.org.ve/efemeridesMarzo.asp |date=2014-08-17 }} catc.org.ve</ref>

=== Începutul secolului al XX-lea ===
[[Fișier:Gómez, 1928.jpg|180px|miniatura|stanga|[[Juan Vicente Gómez]] a condus Venezuela o perioadă de 27 ani (1908–1935).]]

În 1899 [[Cipriano Castro]], cu ajutorul prietenului său [[Juan Vicente Gómez]], au pus mâna pe putere în Caracas cu ajutorul armatei.<ref>[https://web.archive.org/web/20110716085932/http://www.gobiernoenlinea.gob.ve/venezuela/perfil_presidente22.html Cipriano Castro], gobiernoenlinea.gob.ve</ref>

Castro nu și-a îndeplinit obligațiile sale de a plăti referitoare la datoriile externe considerabile ale Venezuelei și a refuzat să plătească despăgubiri pentru străinii prinși în războaie civile din Venezuela. 
Acest lucru a declanșat [[Criza din Venezuela 1902-1903]], în care [[Regatul Unit|Marea Britanie]], [[Germania]] și [[Italia]] au impus o blocadă navală de mai multe luni, până când a fost acceptat arbitrajul internațional al [[Curții Permanente de Arbitraj]] din [[Haga]].<ref name=Hamilton>Hamilton, P. (1999), ''[http://books.google.co.uk/books?id=cT_po79vQvsC&pg=PA36 The Permanent Court of Arbitration: international arbitration and dispute resolution : summaries of awards, settlement agreements and reports]'', Kluwer Law International. p36</ref><ref name=Dodwell>Dodwell, Henry (1929), ''[http://books.google.co.uk/books?id=Mu48AAAAIAAJ&pg=PA322 The Cambridge history of the British Empire, Volume 1]'', [[Cambridge University Press]]. p322</ref> 
În 1908 a izbucnit [[Războiul Olandezo-Venezuelan]],<ref>''[[New York Times]]'', 14 December 1908, [http://query.nytimes.com/mem/archive-free/pdf?_r=1&res=9903E0DA1731E233A25757C1A9649D946997D6CF Dutch at war with Venezuela]</ref>. Conflictul a fost soluționat atunci când Castro a plecat pentru tratament medical în Germania și a fost răsturnat de la putere de [[Juan Vicente Gómez]].

Descoperirea unei rezerve masive de petrol în [[Lacul Maracaibo]] în [[Primul Război Mondial]] s-a dovedit crucială pentru [[economia Venezuelei]], care s-a transformat dintr-o țară cu o economie care depindea foarte puternic de exporturi agricole într-o țară exportatoare de [[petrol]], ridicând PIB-ul pe cap de locuitor al Venezuelei, astfel ca în 1935 acesta a fost cel mai mare în America Latină.<ref name="Crow_1980_616-617">{{en icon}}{{Cite document |surname1=Crow |given1=JA |year=1980 |title=Epic of Latin America |publisher=University of California Press  |isbn=0-520-04107-0|pages= 616–617}}</ref> 
Gómez a profitat din plin de această situație, centralizând conducerea Venezuelei și întărindu-și poziția și autoritatea. Gómez a rămas cel mai puternic om al țării până la moartea sa din 1935.
Sistemul dictatorial ''gomecist'' a continuat și după moartea sa, continuat fiind de [[Eleazar López Contreras]], dar din 1941, sub conducerea lui [[Isaías Medina Angarita]] dictatura s-a relaxat și s-au implementat reforme, incluzând legalizarea tuturor partidelor politice.<ref>[http://www.radiomundial.com.ve/node/231871 Isaías Medina Angarita, părintele politicii petrolere națonale] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130131123244/http://www.radiomundial.com.ve/node/231871 |date=2013-01-31 }}, radiomundial.com.ve</ref>

După cel de-[[al Doilea Război Mondial]], [[globalizarea]] și puternica imigrație din sudul Europei (în principal din Spania, Italia, Portugalia și Franța), precum și din țările mai sărace din [[America Latină]], au marcat diversificarea societății venezuelane.

În 1945 o lovitură militară l-a răsturnat pe Medina Angarita și a urmat o perioadă de trei ani de democrație sub conducerea Acțiunii Democratice conduse inițial de [[Rómulo Betancourt]], până când [[Rómulo Gallegos]] a câștigat alegerile prezidențiale din 1947<ref>[http://www.celarg.org.ve/Espanol/Don%20Romulo%20Gallegos.htm Don Rómulo Gallegos,] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111109035039/http://www.celarg.org.ve/Espanol/Don%20Romulo%20Gallegos.htm |date=2011-11-09 }} celarg.org.ve</ref> (opinia generală este că aceste alegeri au fost primele alegeri libere și corecte din Venezuela).

Gallegos a guvernat țara până la răsturnarea sa de o juntă militară condusă de [[Marcos Pérez Jiménez]] și Ministrul Apărării [[Carlos Delgado Chalbaud]] în [[lovitura de stat din Venezuela din 1948]]. Pérez Jiménez a fost cel mai puternic om din juntă (deși Chalbaud a fost numit președinte), fiind suspectat că a fost în spatele morții lui Chalbaud, care a murit după ce a fost răpit în [[1950]]. Atunci când junta a pierdut neașteptat alegerile prezidențiale din [[1952]] din Venezuela, acesta a ignorat rezultatele iar Perez Jimenez s-a instalat ca președinte, unde a rămas în funcție până în [[1958]].<ref>[[Guillermo Morón|Morón, Guillermo]]. 1980. Los presidentes de Venezuela. Editura S.A. Meneven. Caracas. 335p.</ref><ref>Agustín Blanco Muñoz. 1983. Habla el General Marcos Pérez Jiménez. Universidad Central de Venezuela. Consejo de Desarrollo Científico y Humanístico. Caracas. 431p.</ref><ref>Agustín Blanco Muñoz. 1983. Pedro Estrada hablo. Universidad Central de Venezuela. Consejo de Desarrollo Científico y Humanístico. Caracas. 341p.</ref>

=== Perioada democratică (1958-până în prezent) ===
[[Fișier:Rómulo Betancourt, 1961.jpg|thumb|[[Rómulo Betancourt]] (Președinte 1945-1948/1959-1964), unul dintre cei mai importanți activiști ai democrației din Venezuela.]]
Dictatorul militar Pérez Jiménez a fost forțat la 23 ianuarie 1958 să demisioneze.<ref name="CIA">{{en icon}}{{cite web|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ve.html|title=Venezuela|accessdate=23 iulie 2010|publisher=CIA|date=1 iulie 2010|work=The World Factbook|archive-date=2013-09-23|archive-url=https://archive.today/20130923170119/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ve.html|dead-url=yes}}</ref>

Într-un efort de a consolida tânăra democrație, principalele partide politice (cu excepția notabilă a [[Partidul Comunist din Venezuela]]) au semnat [[Pactul Punto Fijo]].<ref>[http://www.analitica.com/bitblioteca/venezuela/punto_fijo.asp Pacto de Punto Fijo] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20051210055426/http://www.analitica.com/bitblioteca/venezuela/punto_fijo.asp |date=2005-12-10 }}, analitica.com.</ref> Acțiunea Democratică și [[COPEI]] a dominat apoi peisajul politic pentru patru decenii. În 1960 au fost mișcări de gherilă substanțiale, inclusiv cele ale Forțelor Armate de Eliberare Națională și ale Mișcării Revoluționare de stânga, care în același an s-au desprins din Acțiunea Democratică. Cele mai multe dintre aceste mișcări au depus armele sub președinția lui [[Rafael Caldera]] (1969-1974).<ref>[[Dieter Nohlen|Nohlen, D]] (2005) ''Elections in the Americas: A data handbook, Volume II'', p580 ISBN 978-0-19-928358-3</ref> Caldera a câștigat alegerile prezidențiale din Venezuela din 1968 pentru COPEI, fiind prima dată când un alt partid câștiga alegerile libere în afara Acțiunii Democratice.

Alegerea lui [[Carlos Andrés Pérez]] din 1973 a coincis cu [[criza petrolului din 1973]] care a determinat o creștere semnificativă a veniturilor Venezuelei (resursele petroliere au fost naționalizate în 1973).
Acest fapt a determinat cheltuieli publice masive, dar și creșterea datoriilor străine, care a continuat până în anii 1980, când prețul petrolului s-a prăbușit, dând o lovitură dură economiei Venezuelene.
În februarie 1983, când guvernul a început să devalorizeze moneda națională pentru a face față obligațiilor sale financiare, standardul de viață a locuitorilor a scăzut dramatic. Un număr de politici economice nereușite și corupția la nivel înalt au dus la creșterea [[sărăcie]]i și a [[criminalitate|criminalității]], înrăutățirea indicatorilor sociali și la creșterea instabilității politice.<ref name="Schuyler_2001_10">{{cite journal |last=Schuyler |first=George W. |work=The Policy Studies Organization |title=Health and Neoliberalism: Venezuela and Cuba |year=2001 |page=10}}</ref>
Corupția a rămas o problemă, în 2009 Venezuela a fost trecută pe ultimele locuri din [[Indexul de Percepție a Corupției]].<ref>{{en icon}}[http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi/2009/cpi_2009_table "Corruption Perceptions Index 2009"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20190112022807/https://www.transparency.org/ |date=2019-01-12 }}, Transparency International</ref>

 
Criza economică din anii 1980 și 1990 a dus la o criză politică, care a determinat moartea a sute de oameni în revoltele din [[Caracazo]] din 1989, tentativa de lovitură de stat din 1992 <ref name="BBCprofile">{{en icon}}{{cite news |title= Profile: Hugo Chavez |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/1925236.stm |accessdate=5 iunie 2007 | work= BBC News | date=5 decembrie 2002}}</ref> și demiterea în 1993 a președintelui [[Carlos Andrés Pérez]] (reales în 1988) pentru corupție. Liderul loviturii de stat, [[Hugo Chavez]], a fost grațiat în martie 1994 de președintele [[Rafael Caldera]] și lăsat cu drepturi politice intacte. 
O prăbușire a încrederii în partidele existente l-a propulsat pe Chavez câștigător al alegerilor prezidențiale din Venezuela din 1998 și a favorizat lansarea ulterioară a unei „[[Revoluția Bolivariene|Revoluții Bolivariene]]”, care a început cu Adunarea constituantă din 1999, formată pentru a concepe o nouă Constituție pentru Venezuela.

În 2002 au început protestele masive împotriva lui Chavez. În același an, după o demonstrație masivă în Caracas, un grup de lunetiști au deschis focul asupra demonstranților, fapt care a declanșat controverse asupra obiectivelor atacului, existând două versiuni până în prezent.<ref>{{es icon}}[http://www.archivopopular.org/node/19 Puente Llaguno: Claves de una masacre]</ref><ref>{{es icon}}[http://www.venezuelaenvideos.com/titulos/pt01v01.htm Venezuela en Videos] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110717192853/http://www.venezuelaenvideos.com/titulos/pt01v01.htm |date=2011-07-17 }}</ref><ref>{{es icon}}[http://www.atravesdevenezuela.com/html/modules.php?name=News&file=article&sid=13744 A traves de Venezuela - Pistoleros de Puente Llaguno ratificaron que el 11 de abril de 2002 dispararon c]{{Legătură nefuncțională|date=decembrie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes |url=http://www.atravesdevenezuela.com/html/modules.php?name=News&file=article&sid=13744 }}</ref> De asemenea, urmașii de guvernământ au fost uciși. În aprilie 2002 Chávez a fost îndepărtat de la putere după o încercare de lovitură de stat, dar cu ajutorul unei demonstrații populare și sprijinit și de forțe ale armatei, a fost reinstaurat în funcție.<ref>{{en icon}}The coup installed chamber of commerce leader [[Pedro Carmona]].{{cite news|title=Profile: Pedro Carmona|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/1927678.stm|date=27 mai 2002|accessdate=6 februarie 2009|publisher=BBC}}</ref>

Chávez a rămas în funcție și după greva generală din decembrie 2002 – februarie 2003 (grevă care a inclus și compania petrolieră de stat), precum și după referendumul din august 2004. Chávez a fost reales pentru un nou mandat prezidențial la alegerile prezidențiale din decembrie 2006.

În noiembrie 2008 au avut loc alegerile regionale, în care Partidul Socialist Unit din Venezuela a câștigat 17 din cele 22 de guvernorate disputate. Opoziția a câștigat între timp guvernarea a cinci din cele opt state dintre cele mai populate din Venezuela. În februarie 2009, un nou referendum a avut loc la o propunere de amendament făcută de către Hugo Chavez, care ar putea ridica limitele realegerii pentru toate funcțiile, inclusiv cea de președinte al Republicii, amendament care a fost aprobat de către electorat.<ref>[http://www.cne.gov.ve/noticiaDetallada.php?id=4726 CNE EMITE NUEVO BOLETÍN CON 99,75% DE ACTAS TRANSMITIDAS] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090308024828/http://www.cne.gov.ve/noticiaDetallada.php?id=4726 |date=2009-03-08 }} CNE 17-02-09</ref>

== Geografie ==
[[Fișier:Venezuela rel93.jpg|thumb|right|300px|Venezuela]]
[[Fișier:Kukenan Tepuy at Sunset.jpg|right|200px|thumb| Tepui-ul ''Kukenan''.]]
Venezuela se află în America de Sud, având o suprafață totală de 916&nbsp;445&nbsp;km² și fiind a [[Lista țărilor după suprafață|33-a țară după suprafața]] în lume și a șasea în [[America de Sud]].<ref>{{es icon}}[http://www.pnud.org.ve/index.php?option=com_content&task=view&id=56&Itemid=83 Información sobre Venezuela] — ''PNUD Venezuela''.</ref> Din suprafața totală 882.050&nbsp;km² sunt terenuri, iar suprafața acoperită de apele interioare este de 30.000&nbsp;km². Ca poziție Venezuela se află în nordul [[America de Sud|Americii de Sud]], pe țărmul [[Oceanul Atlantic|Oceanului Atlantic]]. Se învecinează la vest cu [[Columbia]], la sud cu [[Brazilia]] și la est cu [[Guyana]].
Lungimea totală a frontierelor țării este 4.993&nbsp;km. Lungimile frontierelor cu vecinii sunt următoarele:
* {{flagicon|Brazilia}} [[Brazilia]]- 2.200&nbsp;km 
* {{flagicon|Columbia}} [[Columbia]]- 2.050&nbsp;km 
* {{flagicon|Guyana}} [[Guyana]]- 2.200&nbsp;km

=== Relief ===
Venezuela se delimitează în șase regiuni geografice:
* [[Podișul Guyanelor]]
* [[Câmpia Orinoco]]
* [[Anzii Cordilieri|munții Anzi]]
* [[Bazinul Maracaibo]]
* Insulele din apele teritoriale ale Venezuelei
* [[Delta Orinoco]]

În nordul țării se găsesc munții [[Anzi]]. Cel mai înalt punct al țării este [[Pico Bolívar]] (4.978 m).<ref>Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Geografie din Venezuela, [[Universitatea Simón Bolívar]] și [[Universitatea din Zulia]].</ref>
[[Golful Barcelona]] împarte lanțul muntos de pe țărm în două părți: în est [[munții Cumanai]], iar în vest [[munții Caraibe]]. În munții Caraibe se găsesc mai multe bazine, dintre care cea mai întins este bazinul Valencia.
La nord de Anzi pe țărm se găsesc lagunele bazinului Maracaibo din golful Maracaibo.
Partea sudică este formată din munții de 2000 metri ai podișului Guyanelor. Orinoco înconjoară larg Podișul Guyanelor delimitând complet partea de sud și sud-est a Venezuelei. 
O formațiune muntoasă tipică Venezuelei sunt așa-numiții [[tepui]], formațiuni în general din gresie care se înalță vertical din platouri cu suprafața plană de tip [[mesa]]. Se presupune că aceste formațiuni ar fi reminescențele unui podiș antic erodat de precipitații timp de milioane de ani.

Râul cu cel mai mare debit: [[Orinoco]] (2.900&nbsp;km). 
Alte râuri importante: [[Río Negro]] (2.253&nbsp;km), [[Râul Caroní|Caroní]], și [[Apure]].
Cea mai înaltă cascadă de pe Pământ: [[Cascada Angel]] de 979 m de pe râul [[Churun]].
Cele mai mari lacuri: [[Maracaibo]] (12.950&nbsp;km²) și [[Lacul Valencia]] (325&nbsp;km²).

În Venezuela există aproximativ 105 arii protejate, care acoperă aproximativ 26% din suprafața continentală, marină și insulară a țării.

=== Hidrografie ===
Venezuela este împărțită în trei bazin hidrografic: a [[Marea Caraibilor|Mării Caraibelor]], [[Oceanul Atlantic|Oceanului Atlantic]] și a [[lacul Valencia|lacului Valencia]], care este un [[bazin endoreic]].

[[Fișier:Monoclonal colony.jpg|thumb|left|[[Parcul Naţional Canaima|Parcul Național Canaima]], [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|Patrimoniul Mondial UNESCO]].<ref>{{en icon}}{{citat web|url = http://whc.unesco.org/en/list/701|titlu = Canaima National Park|datăaccesare = 5 august 2009|lucrare = World Heritage List|editorial = [[Unesco]]|limbă = engleză}}</ref>]]
Cele mai multe râuri din Venezuela se scurg în bazinul Atlantic. Cel mai mare bazin din această zonă este cel al râului [[Orinoco]], a cărui suprafață este de circa un milion de km², fiind cel mai mare din Venezuela, deși doar 65% din apele lui se află pe teritoriul țării. Dimensiunea bazinului, similar cu cel al [[râul Dunărea|Dunării]], face ca el să fie al treilea ca mărime din [[America de Sud]], debitul lui fiind de aproximativ 33 de milioane [[metru cub|m³]]/[[secundă|s]], ceea ce-l clasează pe locul al treilea în lume,<ref>{{es icon}}[http://www.orinoco.org/apg/lolandmarks.asp?lang=es El río Orinoco] — Orinoco Online.</ref> fiind una dintre cele mai valoroase resurse naturale regenerabile din regiune. Printre alte râuri din Venezuela care se varsă în Oceanul Atlantic se numără râurile [[râul San Juan|San Juan]] și [[râul Cuyuni|Cuyuni]]. Mai există și [[fluviului Amazon]], în care se revarsă [[râul Guainia]], [[Rio Negro, Amazon|Rio Negro]] și multe alte râuri mai mici. Acolo se află și bazinul [[golful Paria|golfului Paria]] și al [[râul Esequibo|râului Esequibo.]]

Al doilea bazin hidrografic important este cel al Mării Caraibelor. Râurile din această regiune au, de obicei, un curs scurt și flux redus și neregulat, excepții fiind [[râul Catatumbo]], care se revarsă din [[Columbia]] și fluxul bazinul [[lacul Maracaibo|lacului Maracaibo]]. Printre râurile care se scurg în bazinul lacului Maracaibo se numără [[râul Chama]], [[râul Escalante|Escalante]], [[râul Catatumbo|Catatumbo]], [[râul Escalante|Escalante]], [[râul Catatumbo|Catatumbo]], precum și râurile mici ca [[râul Tocuyo|Tocuyo]], [[râul Yaracuy|Yaracuy]], [[râul Neverí|Neverí]] și [[râul Manzanares|Manzanares]].

Un minim de apă acumulează bazinul hidrografic al [[Lacul Valencia|lacului Valencia]]. Lungimea totală navigabilă a râurilor este de 5400&nbsp;km. Alte râuri demne de menționat sunt: [[râul Apure]], [[râul Arauca|Arauca]], [[râul Caura|Caura]], [[râul Meta|Meta]], [[râul Barima|Barima]], [[râul Portuguesa|Portuguesa]], [[râul Ventuari|Ventuari]] și [[râul Zulia|Zulia]].

=== Climă ===
{{Articol principal|Clima Venezuelei}}
Aflându-se la tropice, Venezuela dispune de o climă caldă și ploioasă, în general, având doar două anotimpuri: un [[sezonul secetos|sezon secetos]], care durează din octombrie până în martie și un [[sezon ploios]] durând din aprilie până în septembrie. Din cauza reliefului, a vânturilor și a mării, există și diferențe climatice. [[Latitudine]]a are o mică importanță în modelarea climei, climatul se schimbându-se considerabil în funcție de altitudine, în special temperatura, care atinge valori foarte diferite.<ref>{{es icon}}[http://www.mipunto.com/venezuelavirtual/mapas/mapa_climatico.html Venezuela Virtual | Tipos Climáticos] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120902080530/http://www.mipunto.com/venezuelavirtual/mapas/mapa_climatico.html |date=2012-09-02 }} — Página en MiPunto.com</ref>

=== Floră și faună ===
[[Fișier:Araguaney (Tabebuia chrysantha), Venezuela.jpg|thumb|right|''[[Tabebuia chrysantha]]'', copacul național al Venezuelei.]]
Porțiuni mari ale țării au fost inițial acoperite de [[păduri umede de foioase]]. 
Venezuela este una din cele șaptesprezece țări cu faună [[megadivers]]ă.<ref>{{en icon}}{{cite news|title=South America Banks on Regional Strategy to Safeguard Quarter of Earth's Biodiversity  |url=http://www.conservation.org/newsroom/pressreleases/Pages/091603_andean_eng.aspx |work=Conservation International |accessdate=29 June 2007 }}</ref> [[Habitat]]ul Venezuelei se întinde din munții Anzi din vest până în pădurile tropicale din bazinul Amazonului din sud prin extinselor [[llanos]] (câmpii) și delta fluviului Orinoco din vest. Acestea includ deșerturi, zone cu tufișuri rezistente la secetă, iar în nord-vestul extrem și în zona de coastă pădurile de [[mangrove]] cu rădăcinile în apă.<ref name="LOC_2005"/> Pădurile tropicale sunt deosebit de bogate.<ref name="LOC_2005"/><ref name="Dydynski & Beech 2004, p. 42">{{en icon}}Dydynski & Beech 2004, p. 42</ref>

==== Floră ====
Printre plantele Venezuelei se numără 25 000 specii de [[orhidee]] care se găsesc în ecosistemele pădurilor tropicale și aproximativ 3 900 specii de ciuperci, din care 1 334 endemice,<ref>{{en icon}}{{cite web|url=http://www.cybertruffle.org.uk/robigalia/eng/index.htm |title=Cybertruffle's Robigalia – Observații asupra ciupercilor și organismelor asociate |publisher=cybertruffle.org.uk |accessdate=9 July 2011}}</ref> dar se estimează că sunt mult mai multe, deoarece este general acceptată ideea că în lumea întreagă doar 7% din speciile de ciuperci au fost descoperite.<ref>{{en icon}}Kirk, P.M., Cannon, P.F., Minter, D.W. and Stalpers, J. [http://books.google.com/books?id=IFD4_VFRDdUC&printsec=frontcover "Dicționar al ciupercilor"]. Edn 10. CABI, 2008 ISBN 0-85199-826-7</ref>
Bogăția frunzișului galben al copacului național al Venezuelei, Tabebuia chrysantha după sezonul ploios l-a inspirat pe romancierul [[Rómulo Gallegos]] să-l numească ''[l]a primavera de oro de los araguaneyes'' (''primăvara aurie a tabebuiei'').

Aproximativ 38% din cele 21 000 specii de plante din Venezuela se găsesc doar în această țară.<ref>{{en icon}}{{cite web|url=http://www.cybertruffle.org.uk/venefung/eng/endelist.htm |title=Ciupercile Venezuelei – potențial endemice |publisher=cybertruffle.org.uk |accessdate=9 iulie 2011}}</ref>

==== Faună ====
Fauna este diversă și include 2 120 specii de vertebrate terestre (din care 306 specii endemice) și 1000 acvatice (14 endemice). Printre speciile endemice se numără [[lamantin]]i, [[Inia geoffrensis|delfin de Amazon]] și [[Crocodylus intermedius|crocodilul de Orinoco]], care pot ajunge până la lungimea de 6,6m. Venezuela găzduiește un total de 1 417 de specii de păsări, 48 dintre care sunt [[endemic]]e.<ref>{{en icon}}{{cite web|last=Lepage|first=Denis|url=http://avibase.bsc-eoc.org/checklist.jsp?lang=EN&region=ve&list=clements|title=Lista păsărilor din Venezuela|work=Bird Checklists of the World|publisher=Avibase|accessdate=4 mai 2007}}</ref>
Fauna aviară este reprezentată de 1 300 specii dintrre care 46 sunt specii endemice și 120 sunt păsări migratoare.
Specii importante de păsări includ [[ibis|ibiși]], [[vultur pescar|vulturi pescar]]i, [[pescărași]]<ref name="Dydynski & Beech 2004, p. 42"/> și [[Icterus icterus|trupialul galben-portocaliu]], pasărea națională a Venezuelei. 
Printre [[mamifer]]ele notabile se numără [[Myrmecophaga tridactyla|furnicarul uriaș]], [[jaguar]]ul și [[capibara]], cea mai mare [[rozătoare]] din lume. Mai mult de jumătate dintre speciile de păsări și mamifere din Venezuela se găsesc în pădurile amazoniene, la sud de fluviul Orinoco.<ref name="Bevilacqua_2002">{{en icon}}{{Cite journal |surname1=Bevilacqua |given1=M |surname2=Cardenas |given2=L |surname3=Flores |given3=AL et al. |year=2002 |title=Starea pădurilor din Venezuela: Un studiu de caz a Regiunii Guayan |journal=World Resources Institute |url=http://archive.wri.org/page.cfm?id=1607&z=%3F |accessdate=10 martie 2007 |archive-date=2009-02-15 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090215051848/http://archive.wri.org/page.cfm?id=1607&z=%3F |dead-url=yes }}</ref>
Se găsesc de asemenea și 254 specii de reptile.
Printre speciile amenințate sunt: [[jaguar]]ul, [[ursul cu ochelari]], [[condor]]ul, [[lamantin]]ul și [[Spinus cucullatus|''Spinus cucullatus'']].

<div align="center">
<div style="text-align:center">
{| class="toc" cellpadding=0 cellspacing=3 width=800px style="float:center; margin: 0.5em 0.5em 0.5em 1em; padding: 0.5e
|colspan=8 style="background:#green; color:white; font-size:90%" align=center bgcolor="#800020"|<span style="color:white;">Fauna Venezuelei în imagini</span>
|-
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Junior-Jaguar-Belize-Zoo.jpg|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:DirkvdM tamandua.jpg|101px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Quivira-Whitetail-Buck.jpg|120px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Amazonas Flussdelfin Apure Orinoco Duisburg 01.jpg|110px]]
|-
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Jaguar|Jaguarul]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Urs furnicar|Furnicarul]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Odocoileus virginianus|Cerbul cu coadă albă]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Inia geoffrensis|Delfinul de Amazon]]''
|-
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Hpim0279.jpg|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Croc inter.jpg|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Amazon Kingfisher.jpg|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Capybara (Hydrochoerus hydrochaeris).JPG|125px]]
|-
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Lamantin|Lamantinul]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Crocodylus intermedius|Crocodilul de Orinoco]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Pescăraș|Pescărașul]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Capibara]]''
|-
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Spectacled Bear Barquisimeto.jpg|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Curacao-Icterus-Icterus-2013.JPG|125x125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Kondor 2.JPG|125px]]
| style="background: #FFF;" | [[Fișier:Pteronura brasiliensis zoo Brasilia 01.jpg|131px]]
|-
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Ursul cu ochelari]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Icterus icterus]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Condor andin|Condorul andin]]''
| style="background:#E9E9E9;" | ''[[Vidră uriașă]]''
|-
|}
</div></div>

== Economie ==
{{Articol principal|Economia Venezuelei}} 
Venezuela are o economie de piață a cărei bază este extracția și rafinarea petrolului pentru export și consumul intern. Acesta este a patra mare economie din America Latină, după Brazilia, Mexic și Argentina cu [[Produs intern brut|PIB]] (nominal)<ref>{{en icon}}[http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?pr.x=45&pr.y=3&sy=2010&ey=2011&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C941%2C914%2C446%2C612%2C666%2C614%2C668%2C311%2C672%2C213%2C946%2C911%2C137%2C193%2C962%2C122%2C674%2C912%2C676%2C313%2C548%2C419%2C556%2C513%2C678%2C316%2C181%2C913%2C682%2C124%2C684%2C339%2C273%2C638%2C921%2C514%2C948%2C218%2C943%2C963%2C686%2C616%2C688%2C223%2C518%2C516%2C728%2C918%2C558%2C748%2C138%2C618%2C196%2C522%2C278%2C622%2C692%2C156%2C694%2C624%2C142%2C626%2C449%2C628%2C564%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C453%2C960%2C968%2C423%2C922%2C935%2C714%2C128%2C862%2C611%2C716%2C321%2C456%2C243%2C722%2C248%2C942%2C469%2C718%2C253%2C724%2C642%2C576%2C643%2C936%2C939%2C961%2C644%2C813%2C819%2C199%2C172%2C184%2C132%2C524%2C646%2C361%2C648%2C362%2C915%2C364%2C134%2C732%2C652%2C366%2C174%2C734%2C328%2C144%2C258%2C146%2C656%2C463%2C654%2C528%2C336%2C923%2C263%2C738%2C268%2C578%2C532%2C537%2C944%2C742%2C176%2C866%2C534%2C369%2C536%2C744%2C429%2C186%2C433%2C925%2C178%2C869%2C436%2C746%2C136%2C926%2C343%2C466%2C158%2C112%2C439%2C111%2C916%2C298%2C664%2C927%2C826%2C846%2C542%2C299%2C967%2C582%2C443%2C474%2C917%2C754%2C544%2C698&s=NGDPD&grp=0&a= World Economic Outlook Database, septembrie 2011, FMI]</ref><ref name=cia2195>[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2195.html The World Factbook - Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181227071047/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2195.html |date=2018-12-27 }}, [[CIA]]</ref> și al cincea după [[Produs intern brut|PIB]] (PPP), a patra fiind Columbia.<ref>{{en icon}}[http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2010&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=512%2C941%2C914%2C446%2C612%2C666%2C614%2C668%2C311%2C672%2C213%2C946%2C911%2C137%2C193%2C962%2C122%2C674%2C912%2C676%2C313%2C548%2C419%2C556%2C513%2C678%2C316%2C181%2C913%2C682%2C124%2C684%2C339%2C273%2C638%2C921%2C514%2C948%2C218%2C943%2C963%2C686%2C616%2C688%2C223%2C518%2C516%2C728%2C918%2C558%2C748%2C138%2C618%2C196%2C522%2C278%2C622%2C692%2C156%2C694%2C624%2C142%2C626%2C449%2C628%2C564%2C228%2C283%2C924%2C853%2C233%2C288%2C632%2C293%2C636%2C566%2C634%2C964%2C238%2C182%2C662%2C453%2C960%2C968%2C423%2C922%2C935%2C714%2C128%2C862%2C611%2C716%2C321%2C456%2C243%2C722%2C248%2C942%2C469%2C718%2C253%2C724%2C642%2C576%2C643%2C936%2C939%2C961%2C644%2C813%2C819%2C199%2C172%2C184%2C132%2C524%2C646%2C361%2C648%2C362%2C915%2C364%2C134%2C732%2C652%2C366%2C174%2C734%2C328%2C144%2C258%2C146%2C656%2C463%2C654%2C528%2C336%2C923%2C263%2C738%2C268%2C578%2C532%2C537%2C944%2C742%2C176%2C866%2C534%2C369%2C536%2C744%2C429%2C186%2C433%2C925%2C178%2C869%2C436%2C746%2C136%2C926%2C343%2C466%2C158%2C112%2C439%2C111%2C916%2C298%2C664%2C927%2C826%2C846%2C542%2C299%2C967%2C582%2C443%2C474%2C917%2C754%2C544%2C698&s=PPPGDP&grp=0&a=&pr.x=67&pr.y=9 World Economic Outlook Database, septembrie 2011, [[Fondul Monetar Internațional]]]</ref><ref name=db12>[http://databank.worldbank.org/ddp/home.do?Step=12&id=4&CNO=2 The World Bank DataBank | Explore . Create . Share<!-- Titlu generat de robot -->]</ref><ref name=cia2001>{{Citat web |url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2001.html |accessdate=2012-03-07 |titlu=GDP (PURCHASING POWER PARITY), cia.gov |archive-date=2014-06-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20140625150555/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2001.html |dead-url=yes }}</ref>

{| style = align="right" border="2" cellpadding="4" cellspacing="0" class="bonita" style="margin: 0.5em 0.5em 0.5em 1em; padding: 0.5em; background: #f9f9f9; border: 1px #aaa solid; border-collapse: collapse; font-size: 95%;"
! colspan="2" style="background: #800020"| <span style="color:white;">Export către</span>
! colspan="2" style="background: #800020"| <span style="color:white;">Import din</span>
|-
! Țară !! Procent !! Țară !! Procent
|-
| {{USA}} || 28,50% || {{USA}} || 30,60%
|-
| {{CHN}} || 17,10% || {{CHN}} || 11,00%
|-
| {{COL}} || 8,90% || {{BRA}} || 9,40%
|-
| {{MEX}} || 6,20% || {{COL}} || 4,60%
|-
| {{NED}} || 5,20% || {{MEX}} || 4,40%
|-
| {{BEL}} || 4,70% || {{GER}} || 4,00%
|-
| {{BRA}} || 4,60% || {{ECU}} || 2,70%
|-
| {{ITA}} || 2,00% || {{ARG}} || 2,70%
|-
| Alte țări || 22,80% || Alte țări || 30,60%
|-
! colspan="4" | Sursă: Institutul Național de Statistică din Venezuela(INE), 2008<ref>{{es icon}} {{Citat web |url= http://www.ine.gov.ve/comercio/comercioindice.asp |titlu= Comercio Exterior |datăaccesare= 13 ianuarie 2009 |autor= Institutul Național de Statistică din Venezuela(INE) |archive-date= 2012-02-18 |archive-url= https://web.archive.org/web/20120218154512/http://www.ine.gov.ve/comercio/comercioindice.asp |dead-url= yes }}</ref> / CIA World Factbook<ref name=Factbook-Economy>{{en icon}}{{Citat web |url = https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ve.html#Econ |titlu = Venezuela - Economy |datăaccesare = 7 decembrie 2008 |autor = The World Factbook |lucrare = CIA |archive-date = 2013-09-23 |archive-url = https://archive.today/20130923170119/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ve.html#Econ |dead-url = yes }}</ref>
|-
|}

De-a lungul secolului XX, economia Venezuelei s-a aflat în postura de cea mai prosperă din regiune din cauza descoperirii și exploatării zăcămintelor de petrol care a început în mijlocul secolului. În același timp, moneda țării a fost una dintre cele mai apreciate din regiune față de [[dolar american|dolar]], dar scăderea resurselor deținute de țară din anii 1980 a cauzat o recesiune gravă și probleme financiare. În ultimii ani, după numeroase conflicte politice și sociale, economia țării a revenit în mod semnificativ, având o creștere de 17% în anul 2004, una dintre cele mai ridicate din lume, potrivit [[Fondul Monetar Internațional|Fondului Monetar Internațional]]. La sfârșitul anului 2007 creșterea economică a fost de 8,8%,<ref>{{es icon}}[http://www.venelogia.com/archivos/1642/ Crecimiento económico fue de 8,8% primer trimestre de 2007] — Venelogía.com</ref> iar în anul 2008 creșterea [[Produsul Intern Brut|Produsului Intern Brut]] a fost de 4%.<ref>{{es icon}}[http://www.guia.com.ve/noticias/?id=33075 Crecimiento económico 2008 cayó 50%] — Guía.com.ve</ref> Când riscul a trecut, țara s-a plasat cu 987 de puncte în iulie 2009, au declarat oficialii.<ref>[http://www.bancaynegocios.com/noticia_det.asp?id=14124 Riesgo país Venezuela ha bajado en 31 por ciento en los siete primeros meses del año]{{Legătură nefuncțională|date=iulie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref> Rata șomajului pentru luna iunie 2009 a fost de 7,9%.<ref>{{es icon}}{{citat web|url = http://www.eluniversal.com/2009/09/03/eco_art_tasa-de-desempleo-ce_1549859.shtml|titlu = Tasa de desempleo cerró en 7,9% en el primer semestre|datăaccesare = 3 septembrie 2009|autor = Suhelis Tejero Puentes|autor = [[El Universal (Venezuela)|El Universal]]}}</ref> Cu toate acestea, rata de inflație pentru 2008 a fost de 30,9%, cea mai mare din America Latină.<ref>{{es icon}}{{citat revistă|titlu = Inflación alcanzó 30,9% en 2008|an = 2009| publicație = [[El Nacional (Venezuela)|El Nacional]]|url = http://www.el-nacional.com/www/site/p_contenido.php?q=nodo/62712/Econom%C3%ADa/Inflaci%C3%B3n-alcanz%C3%B3-30,9%-en-2008}}</ref> Venezuela are, de asemenea, multe filiale petroliere cum ar fi [[Petroleos de Venezuela]] și [[Citgo]].

O parte a economiei venezuelene depinde de remitențe.

Principalii săi parteneri comerciali sunt [[Statele Unite]], [[Columbia]], [[Olanda]], [[Mexic]], [[Ecuador]] și [[Brazilia]]. A crescut, de asemenea, comerțul cu țările membre ale [[Comunitatea Andină|Comunității Andine]], [[CARICOM]], [[Piața Comună a Americii Centrale]] și [[Mercosur]].

'''Statistici''':
[[PIB]]: 346,973 miliarde [[USD]] din care: agricultura 5%, industria 51,6%, serviciile: 43,4%.
PIB pe cap de locuitor: 11.889 [[USD]]
* Forță de muncă: 12,31 milioane persoane (date estimative din [[2005]]).
* Salariul minim pe economie: 1.548 bolivari (360 USD) (date din septembrie 2011) cu săptămână de lucru de 40 de ore
* Rezerve internaționale: 27.450 milioane USD (decembrie 2011).

Venezuela deține importante rezerve de [[petrol]] și face parte din [[OPEC]]. Prețul benzinei în Venezuela este de 4 [[cent|cenți]] (0,04 [[USD]]) / [[litru]] <ref>„[http://www.money.ro/scumpirea-petrolului-alarmeaza-intreaga-lume-mai-putin-venezuela_38643.html Scumpirea petrolului alarmează întreaga lume, mai puțin Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20121209063044/http://www.money.ro/scumpirea-petrolului-alarmeaza-intreaga-lume-mai-putin-venezuela_38643.html |date=2012-12-09 }}”. Money.ro.</ref> (mai 2008) și 0.05 (martie 2012).<ref>[http://www.zf.ro/business-international/in-venezuela-benzina-costa-echivalentul-a-16-bani-litru-top-10-al-tarilor-cu-cea-mai-ieftina-benzina-din-lume-9359898 În Venezuela benzina costă echivalentul a 16 bani/litru. Top 10 al țărilor cu cea mai ieftină benzină din lume], 1 martie 2012, zf.ro</ref>

În anul 2006, Venezuela era pe locul al optulea în topul celor mai mari producători mondiali de petrol și numărul cinci în topul celor mai mari exportatori de țiței, cu o producție estimată la 3,2 milioane barili pe zi.<ref name="ppet2010-07-12">{{en icon}}„[http://www.wall-street.ro/articol/International/18289/Venezuela-isi-va-tripla-exporturile-de-petrol-catre-China.html Venezuela își va tripla exporturile de petrol către China]” (25 august 2006). wall-stret.ro. Accesat la 12 iulie 2010.</ref> Din această producție, 1,5 milioane barili de petrol pe zi erau exportați către [[Statele Unite]] și 150&nbsp;000 de barili pe zi către [[China]].<ref name="ppet2010-07-12" />

=== Agricultură ===
[[Fișier:Cacao-pod-k4636-14.jpg|thumb|200px|[[Cacao]], unul din produsele principale de export.]]
Agricultura este reprezentată în principal de cultivarea următoarelor plante: [[cacao]], [[tutun]], [[cafea]], [[banană|banane]] și [[trestie de zahăr]].<ref name="cp">[http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/profiles/Venezuela.pdf Profilul Venezuelei]. [[Library of Congress]] [[Federal Research Division]] (martie 2005).</ref> În câmpiile întinse ale Venezuelei se cresc [[vacă|bovine]] și [[capră|capre]].
Conform datelor din [[2003]], 11% din populația activă se ocupa cu agricultură (cu 4% mai puțin decât în [[1990]]), iar agricultura contribuia cu 5% la [[PIB]].
În ultimii ani s-a mecanizat cultivarea unor plante ca:
[[porumb]], [[orez]], [[sorg]], [[susan]], [[arahida]], [[floarea-soarelui]] și [[bumbac]].<ref name=cp/>

=== Industrie ===
Venezuela este o țară foarte industrializată, cca 51,6% (2003) din produsul intern brut (PIB) provenind din industrie. De la mijlocul secolului al XX-lea manufactura a devenit la fel de prioritară. Principalele produse ale industriilor din Venezuela sunt cele de [[petrol]], [[oțel]], [[aluminiu]], îngrășăminte, [[ciment]], [[pneuri]] și [[construcție de mașini|construcția de mașini]]. De asemenea, este importantă și industria de prelucrare a [[produse alimentare|produselor alimentare]], [[băutură|băuturilor]], [[industrie textilă|textilă]], [[îmbrăcăminte]], [[încălțăminte]], [[plastic]] și [[lemn]]. Datele de la INE pentru anul 2004 au arătat că 322,907 de persoane din populația țării lucrau în industrie.<ref>{{es icon}}[[Institutul Național de Statistică din Venezuela|INE]]. [http://www.ine.gob.ve/industria/Indus_Man_2004.htm Principales indicadores de la industria manufacturera, total nacional 2004]{{Legătură nefuncțională|date=iulie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}. Preluat la 16 decembrie 2008.</ref> Cele mai industrializate zone sunt cele de lângă capitală și centrul regiunii. La finele secolului XX, industria s-a consolidat și în alte regiuni, cum ar fi Centrul Occidental (vest), Zulia, Anzii și Guayana.

=== Resurse naturale ===
[[Fișier:WIKIPEDIA PARROQUIA NORTE 031.jpg|thumb|[[Centrul de Rafinare din Paraguaná]], este cel mai mare complex de petrol din lume.<ref>{{en icon}}[http://www.pdv.com/index.php?tpl=interface.sp/design/readmenu.tpl.html&newsid_obj_id=64&newsid_temas=17 Centro de Refinación de Paraguaná] — Pagină web de PDVSA</ref>]]
Mai multe studii arată că Venezuela are cele mai mari rezerve de [[hidrocarburi]] de pe planetă, având în vedere depozitele de nisipuri bituminoase în ulei în râul Orinoco. În total, țara ar putea ajunge la cifra de 513 de miliarde de barili de petrol extras, de două ori mai mult ca în [[Arabia Saudită]], potrivit unui studiu efectuat de [[Serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite]] (USGS). Rezervele de țiței din afara râului Orinoco au atins în anul 2005 o magnitudine de 80.582 milioane de barili.<ref>{{en icon}}{{citat web|url = http://pubs.usgs.gov/fs/2009/3028/|titlu = Resursele estimate de petrol din bazinul Orinoco, Venezuela|datăaccesare = 10 martie 2010|an = 2010|editorial = USGS Newsroom}}</ref><ref>{{es icon}}{{citat web|url = http://www.7dias.us/news.php?nid=8185|titlu = Venezuela con las mayores reservas petroleras del mundo|datăaccesare = 10 martie 2010|an = 2010|editorial = 7dias.us}}{{Legătură nefuncțională|date=iulie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>

Resursele naturale regenerabile din Venezuela sunt reprezentate de [[pădure|păduri]] și [[pește|pești]]. La fel de importantă este și apa râurilor care e utilizată pentru generarea de energie electrică și de resurse biotice, mărindu-se numărul terenurilor agricole. Printre resurse neregenerabile sunt cele de [[petrol]], [[gaze naturale]], [[fier]], [[bauxită]], [[cărbune|cărbuni]], [[aur]], [[diamant]]e, și altele.<ref>[http://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/country/2010/myb3-2010-ve.pdf USGS, 2010 Minerals Yearbook - The Mineral industry of Venezuela de Alfredo C. Gurmendi]</ref>

În Venezuela există rezerve imense de gaze naturale. S-au mai găsit niște rezerve în regiunea de nord-est a țării. Atât pe continent cât și în larg, sunt mai mult de 4.1 miliarde de m³ de gaze naturale, datorită cărora Venezuela se află pe locul nouă în lume.<ref>{{en icon}}{{citat web|url = https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2179rank.html|titlu = Lista rezervelor de gaze naturale|datăaccesare = 27 noiembrie 2008|an = 2006|lucrare = The World Factbook|autor = [[CIA]]|limbă = Engleză|archive-date = 2013-03-09|archive-url = https://web.archive.org/web/20130309174844/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2179rank.html|dead-url = yes}}</ref>

În Venezuela există peste 150 de clase de minerale. Cele mai importante sunt mineralele de [[fier]], [[bauxita]], [[aur]], [[diamant]], [[fosfat]], [[cupru]], [[nichel]], [[plumb]], [[zinc]], [[sare]], [[gips]] și [[calcar]]. În Guayana Venezueleană există rezerve mari de fier și bauxită, precum și depozitele de diamante și aur. Rezervele de aur și diamante din Venezuela reprezintă aproximativ 10% din rezervele mondiale cunoscute.

Venezuela protejează 62,9% (2007) din teritoriul său, ceea ce constituie cel mai mare procent dintre țările din America. Vecinii ei - Columbia, Brazilia și Guyana - protejează doar 31,7%, 18,5% și respectiv 2,2%. În ciuda acestor măsuri de protecție, în Venezuela se pierde o mare parte din pădurile ei tropicale foarte valoroase. Între anii 1990 și 1995, s-au defrișat mai mult de 2,5 milioane de hectare de pădure.<ref>{{es icon}}{{citat web|url = http://207.46.167.127/encyclopedia_761560608_2/Venezuela.html|titlu = Venezuela - Temas medioambientales|datăaccesare = 23 iulie 2009|lucrare = Enciclopedia Encarta}}{{Legătură nefuncțională|date=iulie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}</ref>

=== Comerț ===
* Produse principale de export: petrol, bauxită, aluminiu, oțel, produse chimice, produse agricole, produse industriale de bază;<ref name="CIA"/>
* Produse principale de import: materii prime, mașini, echipamente, mijloace de transport, materiale de construcții;<ref name="CIA"/>
* Parteneri comerciali principali: SUA, China, Columbia, Brazilia, Olanda, Mexic, Belgia, Italia, Japonia, Germania.<ref name="CIA"/>

=== Turism ===
[[Fișier:Merida-Teleferico.jpg|thumb|left|Telecabina Mérida este cea mai mare din lume și cea mai lungă dupa cea din [[Norsjö]], [[Suedia]].]]
Turismul din Venezuela este o industrie în plină dezvoltare, favorizată de mediul natural nemaipomenit pe care-l posedă țara. Creșterea numărului de aeroporturi a dus la venirea turiștilor străini, mai ales din [[Europa]], în 2008 Venezuela fiind vizitată de 301.579 de europeni, urmați de turiștii din [[America de Sud]] (227.105), [[America de Nord]] (130.,\257), [[Caraibe]] (39.480), [[Asia]] (15.912), [[America Centrală]] (11.377) și [[Orientul Mijlociu]] (10.100).<ref>{{es icon}} {{Citat web|url = http://www.mintur.gob.ve/descargas/LlegadasTuristasInternacionalesVenezuelasegunRegionSubRegionNacionalidad2006-2008.xls|titlu = Turismo Receptivo - Procedencia de turistas|datăaccesare = 30 noiembre 2009|format = xls|lucrare = Información Estadística|editorial = Ministerio del Poder Popular para el Turismo}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes |url=http://www.mintur.gob.ve/descargas/LlegadasTuristasInternacionalesVenezuelasegunRegionSubRegionNacionalidad2006-2008.xls }}</ref> Turismul a cunoscut un declin din cauza instabilității politice din ultimii ani. Potrivit Ministerului puterii populare pentru Turism (MPPT), în anul 2003 în Venezuela au venit 435.421 turiști, cu 47% mai puțini decât în 1998. Cu toate acestea, în 2008 țara a fost vizitată de 856.810 de turiști străini.<ref>{{es icon}}{{Citat web|url = http://www.mintur.gob.ve/descargas/estadisticas/TR1.xls|titlu = Total Visitantes internacionales|fechaacceso = 30 noiembrie|datăaccesare = 2009|format = xls|lucrare = Información Estadística|editorial = Ministerio del Poder Popular para el Turismo.|archive-date = 2012-11-22|archive-url = https://web.archive.org/web/20121122204740/http://www.mintur.gob.ve/descargas/estadisticas/TR1.xls|dead-url = yes}}</ref>

În ceea ce privește turismul intern, datele MPPT ne arată că venezuelenii preferă să se mute în diverse destinații de pe teritoriul țări în perioada de vacanță, de Paște și în timpul carnavalului, care a avut între 12,6 și 13,1 milioane de turiști în anul 2007.<ref name=estadisticasturismointerno>{{es icon}}{{citat web|url = http://www.mintur.gob.ve/portal/index.php?option=com_content&task=view&id=481|titlu = Turismo Interno|datăaccesare = 29 octombrie 2008|lucrare = Información Estadística|editorial = Ministerio del Poder Popular para el Turismo|archive-date = 2009-03-14|archive-url = https://web.archive.org/web/20090314014704/http://www.mintur.gob.ve/portal/index.php?option=com_content&task=view&id=481|dead-url = yes}}</ref> Ei mai călătoresc prin țară și cu ocazia sărbătorilor de [[Crăciun]] și [[Anul Nou]]. Principalul motiv al călătoriilor prin țără pe tot parcursul anului, conform statisticilor, este faptul că mulți locuitori se duc în vizită la rude, prieteni, etc. Restul călătoriilor ei le fac din dorința de a se odihni în vacanță sau din motive profesionale și de afaceri.<ref>{{es icon}} {{citat web|url = http://www.mintur.gob.ve/descargas/TotalVisitantesInternosegunMotivoPrincipalViaje2006-2008.xls|titlu = Total Visitantes internos según motivo|datăaccesare = 30 de noviembre|anaccesare = 2009|format = xls|lucrare = Información Estadística|editorial = Ministerio del Poder Popular para el Turismo.}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes |url=http://www.mintur.gob.ve/descargas/TotalVisitantesInternosegunMotivoPrincipalViaje2006-2008.xls }}</ref>

[[Fișier:PuertoLaCruz.jpg|thumb|280px|[[Lechería]], [[Anzoátegui]].]]
Toate regiunile naturale din Venezuela posedă multe atracții turistice. Având în vedere dezvoltarea industriei turismului, [[insula Margarita]] este un loc foarte căutat de turiștii care au nevoie de câteva zile de recreere, fiind apreciată pentru plajele sale, climat și cultură. Se evedențiază, de asemenea [[arhipelagul Los Roques]] și [[Parcul Național Morrocoy]]. În pădurile tropicale din Amazon locuiesc triburi indigene care atrag interesul turiștilor și pe lângă aceasta acolo se găsesc multe atracții naturale deosebite, printre ele se numără [[Cascada Angel]] și [[Tepui|muntele tepui]], în același timp popularitatea rezervației naturale [[Gran Sabana]] este în creștere.

Parcurile naționale [[Los Médanos de Coro]] și [[Parcul Național El Guácharo|El Guácharo]] trezesc de asemea interesul turiștilor, prin unicitatea lor. Regiunea andină, este de asemenea atractivă datorită climei sale blânde și a peisajelor pitorești. Aici se află [[Vârful Bolívar]] (Pico Bolívar), [[Telecabina Mérida]], și [[Sierra Nevada de Merida|Sierra Nevada]]. Destinațiile urbane sunt de asemenea profitabile, mai ales că în centrul istoric al fiecărui oraș mereu se adună un număr mare de turiști, [[Caracas]] este cel mai vizitat oraș, fiind vizitat de circa 231 000 de turiști internaționali în anul 2008.<ref>{{es icon}} {{citat web|url = http://www.mintur.gob.ve/descargas/LlegadasTuristasInternacionalesVenezuelaSegunEntidadFederaVisitada2006-2008.xls|titlu = Llegada de Turistas Internacionales a Venezuela (2006 - 2008)|datăaccesare = 29 octombrie 2008|format = xls|lucrare = Información Estadística|editorial = Ministerio del Poder Popular para el Turismo}}{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes |url=http://www.mintur.gob.ve/descargas/LlegadasTuristasInternacionalesVenezuelaSegunEntidadFederaVisitada2006-2008.xls }}</ref>

Venezuela este o țară interesantă pentru turiști datorită dezvoltarii în special a [[ecoturism]]ului și a turismului de aventură, principalele destinații turistice fiind [[Parcul Național Canaima]], regiunea Los Llanos (care are o biodiversitate luxuriantă), statul Amazonas, și insula nelocuită [[Insula Tortuga|Tortuga]]. Datorită costurilor reduse pentru transport, având în vedere prețul scăzut al benzinei în Venezuela, crește numărul turiștilor. Ecoturismul este recomandat pentru vizitatori care sunt în căutare senzațiilor „tari” de risc și aventură.

== Ora locală ==
Pe fondul crizei economice acute prin care trece țara, pentru a economisi electricitate, președintele Nicolas Maduro a luat decizia ca de la 1 mai 2016 în Venezuela să fie date ceasurile cu 30 de minute înainte, revenind astfel la fusul orar pe care țara îl avea până la 9 decembrie 2007, când președintele de atunci, defunctul Hugo Chavez (1999-2013), a decis să treacă la -04H30 GMT.<ref>[http://www.hotnews.ro/stiri-international-20969036-venezuela-schimbat-fusul-orar-pentru-economisi-electricitate.htm Venezuela a schimbat fusul orar pentru a economisi electricitate, pe fondul crizei economice acute]</ref>

== Politică ==	
{{Vezi și|Președintele Venezuelei}}	
[[Fișier:PalacioLegislativo2 fixed.jpg|thumb|Palatul legislativ federal, sediul Parlamentului din 1873.<ref>{{es icon}}(2004) ''Grandes Maravillas de Venezuela'', pág. 157</ref>]]
	
Constituția actuală a Republicii Bolivariene a Venezuelei, adoptată în cadrul unui referendum constituțional național pe data de 15 decembrie 1999 și promulgată de către [[Adunarea Constituantă Națională a Venezuelei|Adunarea Constituantă Națională]] pe 20 decembrie în același an, prevede că Venezuela este un stat social de drept și justiție, democratic și federal.<ref>{{es icon}}În conformitate cu [[s:es:Constitución venezolana de 1999#TÍTULO I. PRINCIPIOS FUNDAMENTALES|Articolul 2]].</ref>

=== Guvernul federal ===
Reședința guvernului național se află în [[Caracas]], capitala statului [[Distrito Capital]] deoarece, conform Constituției, acesta este sediul organelor guvernului național. Administrația publică trebuie să se bazeze pe principii de onestitate, de participare, viteză, eficacitate, eficiență, transparență, răspundere și responsabilitate, în conformitate cu [[s:es:Constitución venezolana de 1999#Capítulo I. De las Disposiciones Fundamentales|Articolul 141]].<ref>{{es icon}}[http://www.oas.org/juridico/mla/sp/ven/sp_ven-int-description.pdf Sistema Jurídico de Venezuela] — [[Organizația Statelor Americane]].</ref> După aceleași principii sunt formate și instituțiile statului sau agențiile guvernamentale cu competențe naționale, puterea fiind împărțită, în conformitate cu constituția, în cinci ramuri, independente și autonome:
* '''Puterea legislativă''' — exercitată de către Adunarea Națională.
* '''Puterea executivă''' — reprezentată de președinte, vicepreședinte și Cabinetul de Miniștri.
* '''Puterea judiciară''' — exercitată de către Curtea Supremă de Justiție.
* '''Puterea cetățeanului''' — exercitată de către Procurorul General, Biroul Controlorul General și Avocatul Poporului.
* '''Puterea electorală''' — exercitată prin intermediul Consiliului Electoral Național.

=== Politica externă ===
{{multiple image
| align     = right
| direction = vertical
| width     = 220

| image1    = Diplomatic missions of Venezuela.png
| caption1  = Misiunile diplomatice ale Venezuelei

| image2    = VenezuelaPassportVisaFree.png
| caption2  = Vize pentru Venezuela
}}

Politica externă a Venezuelei a variat în funcție de natura guvernului său. Din primii ani ca o națiune independentă, țara a suferit o lungă perioadă de turbulențe interne. Nu a putut delimita o anumită politică externă, dar s-a axat pe delimitarea frontierelor. În secolul al XX-lea, a avut relații dificile cu puteri europene și cu Statele Unite din cauza datoriilor externe. Ea a rămas neutră în primii ani ai celui de-[[al Doilea Război Mondial]], iar spre sfârșitul războiului a trecut de partea [[Aliații din al Doilea Război Mondial|Aliaților]]. În anii '50 ai secolului XX, Venezuela a păstrat legături strânse cu dictaturile existente în [[America Latină]] și cu [[Statele Unite ale Americii]]. Restaurarea sistemului democratic de guvernare în anul 1958 a generat schimbări semnificative în politica externă a Venezuelei, acestea fiind încadrate în Constituția din 1961, schimbările luând forma a trei reguli de bază: democrație, petrol și prezența internațională activă. Pe timpul [[Doctrina Betancourt|doctrinei Betancourt]], în Venezuela au existat doar guverne democratice. În 1980, împreună cu alte țări, Venezuela a aderat la [[Grupul Contadora]], al cărui scop era să oprească conflictele militare din America Centrală.

În conformitate cu [[s:es:Constitución venezolana de 1999#Capítulo I. De las Disposiciones Fundamentales|Articolul 153 din Constituție]], Venezuela are ca scop să promoveze integrarea în America Latină și Caraibe, favorizând relațiile cu America Latină. În ultimii ani, guvernul venezuelean a abordat guvernele de stânga și anti-imperialiste, în timp ce relațiile diplomatice cu [[Columbia]], [[Mexic]] și [[Statele Unite]] s-au înrăutățit, dar fără a afecta în mod semnificativ relațiile comerciale care predominau. Venezuela a fost membră a [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al ONU]] de patru ori, în anii 1962-1963, 1977-1978, 1986-1987 și 1992-1993.<ref>{{en icon}}[http://www.un.org/spanish/sc/searchres_sc_members_spanish.asp?sc_members=32 Consiliul de Securitate ONU — Venezuela]</ref> În 2006, ea candidat din nou, dar nu a fost aleasă.
;Dispute teritoriale
[[Fișier:Boundary lines of British Guiana 1896.jpg|thumb|left|Pe această hartă sunt indicate cele mai înalte aspirații ale britanicilor asupra teritoriului [[Guayana Esequiba]].]]
Venezuela are o lungă istorie de dispute teritoriale cu Guyana și Columbia. Frontiera de est a țării cu Guyana, stabilită de un tribunal din Paris la data de 1899 (declarată nulă de Venezuela), variază de la [[Muntele Roraima]], Punta Playa până la [[Oceanul Atlantic]]. Cu toate acestea, Venezuela are pretenții pentru teritoriul cunoscut sub numele de [[Guyana Essequibo]], care se întinde de la frontiera dintre cele două țări de-a lungul [[râul Essequibo|râului Essequibo]], care astăzi include regiunile (Barima-Waini), (Cuyuni-Mazaruni), (Pomeroon-Supenaam), (Potaro-Siparuni), (Alto Takutu-Alto Essequibo) și în partea de vest se află regiunea (Islas Essequibo-Demerara Occidental), bazându-se pe Acordul de la Geneva din 1966, semnat împreună cu [[Regatul Unit]].

Venezuela are, de asemenea, o dispută cu [[Columbia]] asupra suveranității [[Golful Venezuelei]]. Litigiul datează de la momentul destrămării [[Columbia Mare|Republicii Columbia Mare]], fiind probabil cauzat de faptul că în golf sunt hidrocarburi. Din aceeași cauză a izbucnit și [[Criza de la Corbeta Caldas]] în 1987. Problema a fost abordată din nou în 2007, când cele două părți au fost de acord să continue negocierile.<ref>{{es icon}}{{Citat web|apellido = |nume = |prenume = |titlu = A punto de resolverse diferendo limítrofe entre Colombia y Venezuela por áreas marinas y submarinas |dată = 2007|Edición = |Lugar = |editorial = Guía.com.ve|url = http://www.guia.com.ve/noticias/?id=12136|ID = |datăaccesare = [[22 noiembrie]], [[2008]]}}</ref>

Venezuela contribuit la misiunile ONU cu forțe militare, polițienești sau în calitate de observator pentru menținerea păcii în America Centrală (ONUCA),<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/onucafacts.html|titlu= ONUCA - Facts and Figures|datăaccesare=19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată= |limbă=engleză |citat= }}</ref> [[Irak]] și [[Kuwait]] (UNIKOM),<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/unikom/facts.html|titlu= UNIKOM: United Nations Iraq-Kuwait Observation Mission - Facts and Figures|datăaccesare=19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată= 2003 |limbă=engleză |citat= }}</ref> [[El Salvador]] (ONUSAL),<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/unikom/facts.html|titlu= UNITED NATIONS OBSERVER MISSION IN EL SALVADOR (ONUSAL) - Facts and Figures|fechaacceso=19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată= |limbă=engleză |citat= }}</ref> în [[Sahara Occidentală]] (MINURSO),<ref>{{es icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/spanish/peace/dpko/medals/minurso.htm|titlu= Medallas de las Naciones Unidas: MINURSO|datăaccesare =19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată=1997 |limbă=spaniolă |citat= }}</ref> [[India]] și [[Pakistan]] (UNIPOM),<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/unipomfacts.html|titlu= UNITED NATIONS INDIA-PAKISTAN OBSERVATION MISSION (UNIPOM) - Facts and Figures|datăaccesare=19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată= |limbă=engleză |citat= }}</ref> [[Croația]]-[[Bosnia și Herțegovina]] ([[UNPROFOR]]),<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/unprof_b.htm|titlu= UNPROFOR|datăaccesare=19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată=1996 |limbă=engleză |citat= }}</ref> și [[Guatemala]] (MINUGUA).<ref>{{en icon}}{{citat web |url= http://www.un.org/en/peacekeeping/missions/past/minuguafacts.html|titlu= MINUGUA - Facts and Figures|datăaccesare= 19 aprilie 2011 |autor= [[Organizația Națiunilor Unite]] |dată= |limbă=engleză |citat= }}</ref>

=== Organizare administrativ-teritorială ===
{{Articol principal|Subdiviziunile Venezuelei}} 
{{Statele federale ale Venezuelei}}

Venezuela este împărțită în 23 de state (''estados''), reședința de județ (''distrito capital'') corespunzătoare orașului [[Caracas]] și Proprietatea Federală (''Dependencias Federales''), un teritoriu special. Venezuela mai este subdivizată în 335 de municipii (''municipios''), care sunt împărțite în peste o mie de parohii (''parroquias''). Statele sunt grupate în nouă regiuni administrative (''regiones administrativas''), care au fost create în 1969 printr-un decret prezidențial; în plus, Venezuela, de-a lungul istoriei, a susținut și continuă să revendice drepturi asupra [[Guyana Britanică|teritoriul Guyanei]] de vest care se întinde de la hotarele ei până la [[râul Essequibo]]. Acești 159&nbsp;500&nbsp;km² au fost denumiți ''Zona en Reclamación''.<ref name="mre_ginebra">{{es icon}}{{citat web|url=http://www.mre.gob.ve/metadot/index.pl?id=3870&isa=Category&op=show|archiveurl=https://web.archive.org/web/20070120221355/http://www.mre.gob.ve/metadot/index.pl?id=3870&isa=Category&op=show|archivedate=2007-01-20|titlu=Acordul de la Geneva din 17 februarie 1996|datăaccesare=1 decembrie 2007|autor=Ministerio del Poder Popular para Relaciones Exteriores|limbă=spaniolă|dead-url=no}}</ref>

Țara poate fi împărțită în zece regiuni geografice, majoritatea fiind corespunzătoare regiunilor climatice și biogeografice. La nord se află [[Anzii Venezuelei]] și [[regiunea Coro]], un tract muntos în nord-vestul țării care deține mai multe lanțuri muntoase și văi. La est de această zonă sunt regiuni joase cum ar fi [[lacul Maracaibo]] și [[Golful Venezuelei]]. Regiunea centrală este paralelă cu coasta și include dealurile din jurul orașului [[Caracas]]; regiunea estică, separată de regiunea centrală de către [[Golful Cariaco]], acoperă tot statul [[Sucre (stat)|Sucre]] și nordul statului [[Monagas]]. Regiunea Insulară include toate insulele Venezuelei: Nueva Esparta și diferite dependențele federale. [[Delta râului Orinoco]] formează un triunghi care acoperă [[Delta râului Amacuro]] și nord-estul Oceanului Atlantic.

=== Apărare ===
[[Fișier:ARV General Salóm (F-25) y ARV Mariscal Sucre (F-21) - 1987-09855.jpg|thumb|Fragate cu rachete ARV Mariscal Sucre (F-21) și ARV General Salóm (F-25) ale Marinei Naționale Venezuelene.]]
[[Fișier:DosSu-30mk2Venezuela.jpg|thumb|Suhoi Su-30MK2 Flanker-G al Forțelor Aeriene Venezuelane.]]

Forțele armate naționale ale Republicii Bolivariene a Venezuelei (Fuerza Armada Nacional, FAN) sunt forțele militare unificate ale Venezuelei. Acestea includ peste 320,150 bărbați și femei, fiind organizate, în conformitate cu articolul 328 din Constituție, în 5 grupări. Elementele componente ale forțelor armate naționale sunt: [[Armata Venezuelană]], [[Marina Venezuelană]], [[Forțele Aeriene Venezuelane]], [[Garda Națională a Venezuelei]] și [[Miliția Națională Venezuelană]].<ref name="CIA"/>

Începând din 2008, alți 600.000 de soldați au fost încorporați într-o ramură nouă, cunoscută sub numele de Rezerva Armatei. Președintele este comandantul-șef al forțelor armate naționale. Rolul principal ale forțelor armate este să-și apere teritoriul național suveran al Venezuelei,<ref>{{es icon}}[http://www.gobiernoenlinea.ve/venezuela/perfil_fuerzas_armadas.html Perfil de la Fuerza Armada Nacional]</ref> spațiul aerian și insulele, să lupte împotriva traficului de droguri, să caute și să salveze persoane, precum și să asigure protecția civilă în cazul unui dezastru natural. Serviciul militar este voluntar pentru fiecare bărbat sau femeie între 18 și 50 de ani, și trebuie să fie îndeplinit timp de o perioadă de 18 luni.<ref>{{es icon}}Según el Artículo 4 y el Artículo 15 de la [http://www.gobiernoenlinea.ve/docMgr/sharedfiles/192.pdf Ley de Conscripción y Alistamiento Militar] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110722031500/http://www.gobiernoenlinea.ve/docMgr/sharedfiles/192.pdf |date=2011-07-22 }}, vigente desde [[1978]].</ref>
În general, puterea militară din Venezuela este clasată pe locul 47 dintre toate țările care au forțe armate.<ref>{{en icon}}[http://www.globalfirepower.com World Military Strength Ranking]</ref>

== Transport ==
[[Fișier:Maiquetiaairport.jpg|miniatura|Aeroportul Internațional Simon Bolivar din Maiquetia lângă [[Caracas]].]]<br/>
'''Transport aerian și maritim'''
Venezuela este conectată la lumea exterioară în principal prin intermediul aerului (printre aeroporturile din Venezuela se numără: [[Aeroportul Internațional Simon Bolivar]] lângă [[Caracas]] și [[Aeroportul International „La Chinita”]] lângă [[Maracaibo]]) și pe mare (marile porturi maritime sunt cele de la [[La Guaira]], [[Maracaibo]] și [[Puerto Cabello]]). 
În sud și est, regiunea junglei amazoniene a limitat transportul transfrontalier, iar în vest există o graniță muntoasă de peste 2 213&nbsp;km care desparte Venezuela de Columbia. 
Râul [[Orinoco]] este navigabil de nave oceanice până la o distanță de 400 de kilometri și conectează importantul oraș industrial [[Ciudad Guayana]] la Oceanul Atlantic.<br/>
Sunt în total 13 porturi și 369 aeroporturi din care 127 de aeroporturi au pistele pavate.
'''Transport pe căi ferate'''
Venezuela are un sistem național limitat de ''cale ferată'' de 806&nbsp;km,<ref>[http://www.indexmundi.com/venezuela/railways.html Index Mundi: Venezuela Railways]</ref> care nu are legături feroviare active către alte țări, însă guvernul lui Hugo Chavez a investit substanțial în extinderea acestuia. <br/>
'''Metro'''
Mai multe orașe mari au metrou, metroul din Caracas a fost pus în funcțiune în 1983.<ref>{{Citat web |url=http://www.metrodecaracas.com.ve/ |accessdate=2012-11-24 |titlu=C.A. Metro de Caracas |archive-date=2000-05-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20000510052101/http://www.metrodecaracas.com.ve/ |dead-url=yes }}</ref> Metrourile din Maracaibo și Valencia s-au dat în folosință mai recent. <br/>
'''Transport rutier'''
Venezuela are o rețea de drumuri de aproximativ 100.000&nbsp;km, fiind din acest punct de vedere pe locul al 45-lea în lume.<ref>[https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2085rank.html?countryName=Venezuela&countryCode=ve&reagionCode=soa&rank=45#ve Country Comparison :: Roadways] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170703094211/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2085rank.html?countryName=Venezuela&countryCode=ve&reagionCode=soa&rank=45#ve |date=2017-07-03 }}. The World Handbook. cia.gov</ref> Aproximativ o treime din drumuri sunt asfaltate. Circulația cu automobile este încurajată și de prețul benzinei, care este cel mai mic din lume, 0,13$/litrul.<ref name="csmonitor.com">[http://www.csmonitor.com/World/Americas/2011/0913/World-s-cheapest-gas-Top-5-countries/Venezuela-0.18-per-gallon-0.047-per-liter World's cheapest gas: Top 10 countries - Venezuela- $0.18 per gallon ($0.05 per liter) - CSMonitor.com<!-- Titlu generat de robot -->]</ref>. În unele cazuri benzina este mai ieftină decât apa îmbuteliată.<ref name="csmonitor.com"/> 
'''Conducte de petrol'''
Rețeaua de conducte de petrol are o lungime de 6.370&nbsp;km.

== Demografie ==
[[Fișier:Venezuela population density 2011.png|miniatura|Densitatea populației din Venezuela de către parohii. Tonuri de galben indica zonele urbane]]
{{Articol principal|Demografia Venezuelei}} 
{| class="wikitable" style="float: left; margin-left: 10px; text-align:center"
! colspan="4"  style="background:#cfb;"| Dinamica populației Venezuelei <br />în ultimele decenii<ref name=IEApop2011>{{XLS}}{{en icon}}[http://www.iea.org/co2highlights/co2Highlights.XLS CO2 Emissions from Fuel Combustion] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20091012151137/http://www.iea.org/co2highlights/co2Highlights.XLS |date=2009-10-12 }} Population 1971–2008 IEA;  ([http://iea.org/co2highlights/co2highlights.pdf pdf] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120106205757/http://iea.org/co2highlights/co2highlights.pdf |date=2012-01-06 }}) pp. 83–85</ref> 
|-
! style="background:#cfb;"| Anul 
! style="background:#cfb;"| Milioane
|-
| 1971 ||  11.1
|-
| 1990 ||  19.8
|-
| 2009 ||  28.4
|-
| colspan="2" |<small>Sursa: OECD/World Bank</small> 
|}

Locuitorii Venezuelei provin dintr-o varietate de moșteniri. Majoritatea populației este metisă (''mestizos''). Structura rasială a Venezuelei poate fi clasificată ca 33% metiși (amestec dintre [[amerindieni]] și [[Rasa europoidă|europeni]]), 32% [[Rasa europoidă|albi]] și 21% [[Rasa negroidă|negri]]. [[Amerindieni|Indigenii]] constituie 4% din totalul populației.<ref name = britannica>{{en icon}}{{cite web|url=http://www.britannica.com/eb/article-32719/Venezuela|title=Venzueala|publisher=[[Britannica]]|author=Heather D. Heckel, Edwin Lieuwen, John D. Martz, and Jennifer L. McCoy|accessdate=15 decembrie 2011|language=engleză}}</ref>

În timpul [[Colonizarea spaniolă a Americilor|perioadei coloniale]] și până la [[al Doilea Război Mondial]], o mare parte din imigranții europeni au venit din [[Insulele Canare]],<ref>{{en icon}}{{cite web|url=http://www.personal.psu.edu/faculty/j/m/jml34/Canary.htm|title=Spaniolii din Insulele Canare|accessdate=2012-02-24|archive-date=2012-03-20|archive-url=https://web.archive.org/web/20120320082713/http://www.personal.psu.edu/faculty/j/m/jml34/Canary.htm|dead-url=yes}}</ref> aceștia având un impact semnificativ asupra culturii, bucătăriei și obiceiurilor autohtone. Cu toate acestea, odată cu începerea exploatărilor [[petrol]]iere în [[secolul al XX-lea]], companiile din [[Statele Unite]] au început operațiunile de instituire în Venezuela, aducând cu ei cetățeni americani. Mai târziu, în timpul și după război, noi valuri de imigranți din alte părți ale [[Europa|Europei]], [[Orientul Mijlociu|Orientului Mijlociu]] și [[China]] au fost încurajați prin programele guvernamentale în materie de imigrație stabilită. Între anii [[1900]] și [[1958]] mai mult de un milion de europeni au imigrat în Venezuela. Se estimează că în Venezuela trăiesc între 500.000 și 1.000.000 de imigranți ilegali.<ref name=geo/>

=== Limbile vorbite în Venezuela ===
{{Vezi și|Limbile amerindiene}}
Cu toate că în Venezuela se vorbește în principal [[limba spaniolă]], numită și limba castiliană (castellano) în afară de limba spaniolă se mai vorbesc multe alte limbi. Alături de limba spaniolă Constituția recunoaște peste treizeci de limbi indigene ca de exemplu limbile wayuu, warao, pemón și multe altele, marea lor majoritate cu puțini vorbitori, care însumează sub 1% din totalul populației.
Imigranții pe lângă limba spaniolă vorbesc propriile lor limbi.
* [[limba arabă]] este vorbită de libanezi și sirieni de pe insula Margarita, Maracaibo, Punto Fijo, Puerto la Cruz, El Tigre, Maracay și Caracas. 
* [[limba portugheză]] este vorbită în comunitățile portugheze din Santa Elena de Uairén datorită apropierii de [[Brazilia]].
* [[limba germană]] se vorbește în comunitățile germane, colonia din Tovar vorbind în principal limba alemanică.
* [[limba engleză]] este limba străină cea mai folosită și cerută, vorbită de specialiștii din diferite domenii, de clasele de mijloc și cele superioare, și ca rezultat al faptului că în relația cu companiile străine exploratoare de petrol este considerată lingua franca.
Engleza este larg utilizată în orașele din sud ca El Callao.
Altă limbă studiată la școală: [[limba italiană]]. Există și comunități de chinezi care vorbesc [[limba chineză]].

Venezuela are importante comunități de [[italian|italieni]], [[spaniol]]i (locul trei din lume), [[portughez]]i, [[arab]]i și [[han|chinezi]], multe persoane provenind din [[Columbia]] și [[Caraibe]].
După cel de-[[al Doilea Război Mondial]] Venezuela a primit imigranți, fiind cea de a treia țară din America după SUA și [[Argentina]] după numărul de imigranți. Marea lor majoritate proveneau din [[Italia]] și [[Spania]], dar și [[Portugalia]], [[Orientul Mijlociu]], [[Țările de Jos]], [[Ungaria]], [[Turcia]], [[Ucraina]],<ref>{{es icon}} {{citat web |url= http://www.joshuaproject.net/people-profile.php?peo3=15696&rog3=VE|titlu=Ucranienii din Venezuela |autor= |lucrare= |dată= |datăaccesare=}}</ref> 
[[Polonia]]<ref>{{es icon}}{{citat web|url= http://www.debatepolonia.info/manual_debatepolonia_v11.pdf|autor= Ambasada Republicii Polone din Venezuela|lucrare= Polonezii din Venezuela|dată= |datăaccesare= |titlu= copie arhivă|archive-date= 2013-11-05|archive-url= https://web.archive.org/web/20131105054911/http://www.debatepolonia.info/manual_debatepolonia_v11.pdf|dead-url= yes}}</ref>, [[Armenia]], [[Germania]], [[Rusia]], [[Elveția]],<ref>{{es icon}}{{citat web |url=http://www.eda.admin.ch/eda/es/home/reps/sameri/vven/embcar/venswi.html |titlu=Elvețienii în Venezuela |autor=Departamentul de Afaceri Externe din Elveția |lucrare= |dată= |datăaccesare= 9 ianuarie 2012}}</ref> și [[Croația]].

=== Orașe ===
{{Articol principal|Lista orașelor din Venezuela}}
Populația Venezuelei tinde să fie să trăiască în zonele de coastă și de munte, probabil din cauză că sunt mai aproape de porturi (în cazul zonelor de coastă) sau datorită climei care este mai temperată (în cazul zonelor montane). Cel mai mare centru populat în afara zonei de Coastă și a zonei montane este orașul [[Guayana]], care se află la confluența râurilor [[râul Orinoco|Orinoco]] și [[Râul Caroní|Caroní]], la estul țării. Mai jos sunt enumerate douăzeci dintre cele mai mari orașe din Venezuela, în ceea ce privește importanța, mărimea și numărul de locuitori. Datele datele pentru numărul populației pentru anul 2009 sunt efectuate de INE, pe baza recensământului din 2001.

{| class="infobox" style="text-align:center; width:100%; margin-left:0px; font-size:85%"
|+ align=center style="font-weight:bold; background: #800020" | <span style="color:white;">Orașele din Venezuela după populație</span>
|-
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Zonele metropolitane din Venezuela după populație|Num.]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Lista orașelor din Venezuela|Oraș]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Diviziuni administrative ale Venezuelei|Stat]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Zonele metropolitane din Venezuela după populație|Pop.]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Zonele metropolitane din Venezuela după populație|Num.]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Lista orașelor din Venezuela|Oraș]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Diviziuni administrative ale Venezuelei|Stat]]
! align=center style="background:#f5f5f5;" | [[Zonele metropolitane din Venezuela după populație|Pop.]]
! align=center rowspan=11 | [[Fișier:Av Bolivar caracas2.jpg|border|110px|[[Caracas]]]]<br />[[Caracas]]<br />[[Fișier:Vista de Maracaibo.png|border|110px|Maracaibo]]<br />[[Maracaibo]]<br />[[Fișier:Valencia (Venezuela) Skyline.jpg|border|110px|Valencia (Venezuela)|Valencia]]<br />[[Valencia (Venezuela)|Valencia]]
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 1 ||align=left | '''[[Caracas]]''' || [[Distrito Capital (Venezuela)|Distrito Capital]] || 5.905.463 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 11 ||align=left | '''[[Acarigua]]-[[Araure]]''' || [[Portuguesa (stat)|Portuguesa]] || 322.887
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 2 ||align=left | '''[[Maracaibo]]''' || [[Zulia]] || 3.067.125 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 12 ||align=left |'''[[Los Teques]]''' || [[Miranda (stat)|Miranda]] || 280.687
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 3 ||align=left | '''[[Valencia (Venezuela)|Valencia]]''' || [[Carabobo (stat)|Carabobo]] || 2.227.165 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 13 || align=left | '''[[Barinas (oraș)|Barinas]]''' || [[Barinas (stat)|Barinas]] || 271.535
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 4 ||align=left | '''[[Barquisimeto]]''' || [[Lara (stat)|Lara]] || 2.000.600  || align=center style="background:#f0f0f0;" | 14 ||align=left | '''[[Cabimas]]''' || [[Zulia]] || 268.006 ||
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 5 ||align=left | '''[[Maracay]]''' || [[Aragua (stat)|Aragua]] || 1.743.802 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 15 ||align=left | '''[[Cumaná]]''' || [[Sucre (stat)|Sucre]] || 267.672
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 6 ||align=left | '''[[Ciudad Guayana]]''' || [[Bolívar (stat)|Bolívar]] || 1.050.283 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 16 ||align=left | '''[[Punto Fijo]]''' || [[Falcón]] || 249.607
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 7 ||align=left |'''[[San Cristóbal (Venezuela)|San Cristóbal]]''' || [[Táchira]] || 555.782|| align=center style="background:#f0f0f0;" | 17 ||align=left | '''[[Puerto La Cruz]]''' || [[Anzoátegui]] || 247.979
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 8 ||align=left |'''[[Maturín]]''' || [[Monagas]] || 475.014 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 18 ||align=left | '''[[Guarenas]]''' || [[Miranda (stat)|Miranda]] || 237.379
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 9 ||align=left |'''[[Barcelona (Venezuela)|Barcelona]]''' || [[Anzoátegui]] || 428.391 || align=center style="background:#f0f0f0;" | 19 ||align=left | '''[[Mérida (Venezuela)|Mérida]]''' || [[Mérida (stat)|Mérida]] || 233.182
|-
| align=center style="background:#f0f0f0;" | 10 ||align=left |'''[[Ciudad Bolívar]]''' || [[Bolívar (stat)|Bolívar]] || 350.362|| align=center style="background:#f0f0f0;" | 20 ||align=left | '''[[Ciudad Ojeda]]''' || [[Zulia]] || 212.025
|-
| colspan="11" align=center style="background:#f5f5f5;" | {{small|'''Fuente: Institutul Național de Statistică din Venezuela(INE)<ref>{{es icon}}[http://www.ine.gob.ve/demografica/salidadistribucion.asp?Tt=Cuadro229&cuadro=cuadro229 Cuadro Magnitud y Estructura] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110929230946/http://www.ine.gob.ve/demografica/salidadistribucion.asp?Tt=Cuadro229&cuadro=cuadro229 |date=2011-09-29 }}</ref>}}
|}{{clear}}

Pe lângă acestea, există orașe și centre urbane, care au o mare importanță din punct de vedere cultural, cum ar fi [[Bailadores]], [[Jají]], [[Nirgua]] și [[regiunea Barlovento]], precum și zona de sud a [[Lacul Maracaibo|lacului Maracaibo]], unde se află un număr mare de persoane de culoare, și [[Colonia Tovar]], unde locuiesc multe persoane de origine germană.

=== Urbanizare ===
Venezuela este una dintre țările cele mai urbanizate din [[America Latină]].<ref name=autogenerat1>{{en icon}}{{cite web |url=http://www.un.org/esa/population/publications/wup1999/WUP99ANNEXTABLES.pdf |title=Annex tables |accessdate=13 March 2007 |publisher=United Nations |work=World Urbanization Prospects: The 1999 Revision |format=PDF}}</ref><ref name="encartaSA">{{en icon}}{{cite encyclopedia |url=http://encarta.msn.com/encyclopedia_761574914_3/South_America.html |archiveurl=https://web.archive.org/web/20070421194631/http://encarta.msn.com/encyclopedia_761574914_3/South_America.html |archivedate=2007-04-21 |title=South America |accessdate=13 March 2007 |publisher=Encarta |dead-url=yes }}</ref> 
Marea majoritate a populației locuiește în orașele din nord, mai ales în capitala [[Caracas]], care este și cel mai mare oraș. Aproximativ 93% din populație trăiește în zonele urbane din nordul Venezuelei, 73% trăiesc la o distanță mai mică de 100&nbsp;km de la linia de coastă.<ref name="WRI_2003b">{{en icon}}{{cite web |publisher=World Resources Institute |work=EarthTrends Country Profiles |year=2003 |title=Coastal and Marine Ecosystems—Venezuela |url=http://earthtrends.wri.org/pdf_library/country_profiles/coa_cou_862.pdf |format=PDF |accessdate=10 March 2007 |archive-date=2007-03-18 |archive-url=https://web.archive.org/web/20070318000929/http://earthtrends.wri.org/pdf_library/country_profiles/coa_cou_862.pdf |dead-url=yes }}</ref> 
Deși aproape jumătate din suprafața terenurilor din Venezuela se află la sud de Orinoco, doar 5% din populație locuiește acolo. Cel mai mare și cel mai important oraș la sud de Orinoco este [[Ciudad Guayana]], care este cea de a șasea cea mai populată [[conurbație]].<ref>{{cite web |url=http://www.ine.gob.ve/demografica/salidadistribucion.asp?Tt=Cuadro229&cuadro=cuadro229 |title=Cuadro Magnitud y Estructura Demográfica |publisher=Ine.gob.ve |accessdate=25 April 2010 |archive-date=2011-09-29 |archive-url=https://web.archive.org/web/20110929230946/http://www.ine.gob.ve/demografica/salidadistribucion.asp?Tt=Cuadro229&cuadro=cuadro229 |dead-url=yes }}</ref> 
Alte orașe importante sunt: [[Maracaibo]], [[Valencia, Carabobo|Valencia]], [[Maracay]], [[Barquisimeto]], [[Mérida, Venezuela|Mérida]], [[San Cristóbal, Táchira|San Cristóbal]] și [[Barcelona, Venezuela|Barcelona]] - [[Puerto La Cruz.]]

=== Religie ===
Venezuela, la fel ca majoritatea țărilor [[America de Sud|sud-americane]], este un stat [[Catolicism|catolic]], unde 92% din populație aparține acestei ramuri a [[creștinism]]ului. Restul de 8% din populația țării sunt adepți ai [[protestantism]]ului sau ai unei alte religii. După estimările Consiliul Evanghelic al Venezuelei, 10% din populația țării este protestantă.<ref>{{en icon}}[http://www.state.gov/g/drl/rls/irf/2008/108543.htm International Religious Freedom Report 2008: Venezuela]. Statele Unite: [[Bureau of Democracy, Human Rights and Labor|Biroul pentru Democrație, Drepturile Omului și Muncă]] (21 decembrie 2008)</ref> De asemenea este prezentă o comunitate [[Islamism|musulmană]] (100&nbsp;000 de adepți), [[Iudaism|iudaică]] (15&nbsp;000 de adepți) și [[Sincretism|sincretă]].

=== Educație ===
În 2008, rata analfabetismului era de 4,8%.<ref name="hdrstats.undp.org"/> În 2005, rata de înscriere la școala primară a fost de 91%,<ref name="hdrstats.undp.org"/> în timp ce înregistrarea la licee era de 63%.<ref name="hdrstats.undp.org">{{en icon}}{{cite web|url=http://hdrstats.undp.org/en/countries/data_sheets/cty_ds_VEN.html |title=Raportul Dezvoltării Umane 2009 – Venezuela (Republica Bolivariană) |publisher=Hdrstats.undp.org |date= |accessdate=25 aprilie 2010|language=engleză}}</ref> În Venezuela funcționează un număr mare de universități, dintre care cele mai prestigioase sunt Universitatea Centrală din Venezuela (UCV), fondată în Caracas în 1721, și Universitatea Simón Bolívar (USB), fondată în statul Miranda în 1967.

În 14 mai 2009, pentru a elimina „gândirea capitalistă”, președintele [[Hugo Chavez]] a aprobat o listă de autori și cărți obligatorii în școlile primare ca de exemplu opere ale lui: [[Karl Marx]], revoluționarul [[Che Guevara]] și al eliberatorului [[Simon Bolivar]].<ref>{{en icon}}[http://finchannel.com/index.php?option=com_content&task=view&id=37304&Itemid=13 Chavez Launches Revolutionary Reading Plan in Venezuela] ''The Financial'', 15 mai 2009</ref>

=== Sănătate ===
Sistemul de sănătate național venezuelean este gratuit. Guvernul actual a creat un program pentru a extinde accesul la îngrijiri de sănătate cunoscut sub numele de [[Misiunea Barrio Adentro|Misión Barrio Adentro]].<ref name="Venezuela Information Office">{{en icon}}{{cite web |publisher=Venezuela Information Office |year=2007 |title=Health Care for All: Venezuela's Health Missions at Work |url=http://www.rethinkvenezuela.com/downloads/Healthcare%20for%20All.htm |accessdate=18 ianuarie 2008 |archive-date=2008-06-14 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080614053914/http://www.rethinkvenezuela.com/downloads/Healthcare%20for%20All.htm |dead-url=yes }}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.drclas.harvard.edu/revista/articles/view/1114|title=Barrio adentro a look at the origins of a social mission|last=Castro|first=Arachu|publisher=David Rockefeller Center for Latin American Studies, Harvard University|year=2008|accessdate=29 ianuarie 2009|archive-date=2009-05-12|archive-url=https://web.archive.org/web/20090512013213/http://www.drclas.harvard.edu/revista/articles/view/1114|dead-url=yes}}</ref>

[[Mortalitate infantilă|Mortalitatea infantilă]] în Venezuela în anul 2004 a fost de 16 decese la 1000 de nașteri, mai mică decât media din America de Sud (prin comparație, în Statele Unite mortalitatea infantilă se ridică la 5 decese la 1000 de nașteri, conform datelor din 2006).<ref>{{en icon}}{{cite news|author=By Jeff Green CNN |url=http://edition.cnn.com/2006/HEALTH/parenting/05/08/mothers.index/index.html |title=U.S. death rate |publisher=CNN.com |date=10 mai 2006 |accessdate=25 aprilie 2010}}</ref><ref name="UNDP_2006">[[UNDP]]. [https://web.archive.org/web/20071011235327/http://hdr.undp.org/hdr2006/statistics/countries/data_sheets/cty_ds_VEN.html Human Development Report 2006: Venezuela]. Preluat - 8 martie 2007.</ref><ref name="WRI_2003c">{{cite web |publisher=World Resources Institute |work=EarthTrends Country Profiles |year=2003 |title=Population, Health, and Human Well-Being—Venezuela |url=http://earthtrends.wri.org/pdf_library/country_profiles/pop_cou_862.pdf |format=PDF |accessdate=10 martie 2007 |archive-date=2020-03-28 |archive-url=https://web.archive.org/web/20200328103420/https://web.archive.org/web/20070703053322/http://earthtrends.wri.org/pdf_library/country_profiles/pop_cou_862.pdf |dead-url=yes }}</ref>

[[Malnutriția]] infantilă (definită ca oprirea în creștere sau pierderea în greutate la copii sub cinci ani) este la 17%; Delta Amacuro și Amazonas au rata cea mai mare în Venezuela.<ref>{{en icon}}FAO. [http://www.fao.org/ag/agn/nutrition/ven-e.stm Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070318223523/http://www.fao.org/ag/agn/nutrition/ven-e.stm |date=2007-03-18 }}. Preluat - 20 septembrie 2006.</ref> 
În conformitate cu datele [[Organizația Națiunilor Unite|Organizației Națiunilor Unite]], 32% din venezueleni nu dispun de canalizare adecvată, în primul rând cei care locuiesc în zonele rurale.<ref>Unicef. [http://www.unicef.org/infobycountry/venezuela_statistics.html Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180117222151/https://www.unicef.org/infobycountry/venezuela_statistics.html |date=2018-01-17 }}. Preluat - 20 septembrie 2006.</ref> 
În Venezuela se întâlnesc boli ca [[tifos]], [[febră galbenă]], [[holeră]], [[hepatita A]], [[hepatita B]] și [[hepatita D]].<ref name="guardian1">{{en icon}}[http://www.guardian.co.uk/travel/2006/oct/25/venezuela.essentialinfo Venezuela] Guardian. 25 octombrie 2006. Preluat - 20 septembrie 2006.</ref>

Venezuela are un total de 150 de stații de epurare a apelor uzate. Cu toate acestea, 13% din populație nu are încă acces la apă potabilă, dar acest număr a scăzut.<ref>Hugo Rafael Chávez Frías [https://web.archive.org/web/20110511182837/http://www.gobiernoenlinea.ve/misc-view/sharedfiles/Metas_Milenio.pdf Cumpliendo las metas del milenio]. República Bolivariana de Venezuela – Gabinete Social (2004) ISBN 980-6456-12-2</ref>

=== Infracționalitate ===
[[Corupția]] în Venezuela este ridicată (după standardele mondiale) și așa a fost pentru o mare parte a secolului al XX-lea. Descoperirea petrolului a înrăutățit situația [[corupție politică|corupției politice]].<ref>{{en icon}}From 1917, "din cauza conștientizării potențialului petrolier a țării a avut loc o creștere pernicioasă a corupției și a intrigilor în cadrul familiei Gomez, având consecințe care vor fi simțite până în 1935 – B. S. McBeth (2002), ''Juan Vicente Gómez and the Oil Companies in Venezuela, 1908–1935'', [[Cambridge University Press]], p17.</ref> și către sfârșitul anilor 1970, [[Juan Pablo Pérez Alfonso]] a descris petrolul ca „Excrementul Diavolului” care a devenit o expresie comună în Venezuela.<ref>{{en icon}}"Percepția petrolului ca fiind cauza corupției din Venezuela a devenit larg răspândită în această perioadă." – Coronil, F. (1988), ''The magical state: nature, money, and modernity in Venezuela'', p353</ref> 
Venezuela a fost clasificată pe [[Indicele de percepție a corupției|Indicele de Percepție a Corupției]] ca fiind una dintre țările cele mai corupte încă din 1995, când aceste evaluări și clasificări au început. În 2010, Venezuela se situa pe locul 164 din cele 178 de țări clasate.<ref>{{en icon}}''[[El Universal (Caracas)|El Universal]]'', 21 ianuarie 2011, [http://english.eluniversal.com/2011/01/21/en_ing_esp_the-truth-of-pdval_21A5015053.shtml The truth of Pdval]</ref>
Venezuela este o rută semnificativă pentru traficul de droguri, cu cocaina din Columbia și alte droguri care tranzitează Venezuela spre Statele Unite și Europa. Venezuela ocupă locul patru pentru capturile de cocaină din lume, după Columbia, Statele Unite, și Panama.<ref>{{en icon}} United Nations, [http://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/WDR2010/AllSeizures.pdf World Drug Report 2010 Statistical Annex: Drug seizures]</ref>
În 2009, rata de omuciderilor a fost de aproximativ 57 la 100.000 locuitori, una dintre cele mai mari din lume, triplându-se în deceniul precedent (conform [[The Economist]]).<ref>{{en icon}} {{cite news|url=http://www.economist.com/node/21009630 |accessdate=18 august 2010 |title=Crime in Venezuela: Shooting the messenger | The Economist |date=18 august 2010}}</ref>

== Cultură ==
{{Articol principal|Cultura Venezuelei}}
Cultura Venezuelei în principal este un amestec a trei culturi diferite: cultura indigenilor, cea [[africa]]nă și cultura europeană - în special cea spaniolă.<ref>{{es icon}}[http://www.pdvsa.com/lexico/venezuela/poblacion.htm Población de Venezuela.], pdvsa.com</ref><ref>{{es icon}}La población de Venezuela. http://www.voyagesphotosmanu.com/poblacion_venezuela.html {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120426220853/http://www.voyagesphotosmanu.com/poblacion_venezuela.html |date=2012-04-26 }}.</ref><ref>{{es icon}}Osorio Álvarez, Emilio A. 1985. Geografía de la población de Venezuela. Editorial Ariel-Seix Barral Venezolana. Caracas. 235p.</ref><ref>{{es icon}}Salcedo Bastardo, José Luis. 1977. Historia Fundamental de Venezuela. Fundación Gran Mariscal de Ayacucho, Caracas. 500p.</ref><ref>{{es icon}}Cultura en Venezuela http://html.rincondelvago.com/cultura-en-venezuela.html</ref> Aculturația și asimilarea au contribuit în mare parte la formarea culturii actuale a Venezuelei, aceasta asemănându-se în multe privințe cu cea a altor țări din America Latină,<ref>{{es icon}}Henríquez Ureña, Pedro. 1955. Historia de la Cultura en la América Hispánica. Fondo de Cultura Económica. México. 243p.</ref> dar din cauza condițiilor naturale și de trai există totuși unele diferențieri importante. Influența culturii indigene a fost limitată doar la vocabular și gastronomie,<ref>{{es icon}}Valores culturales. Transmisión y penetración cultural. Grupos indígenas étnicos venezolanos. http://html.rincondelvago.com/cultura-en-venezuela.html</ref><ref>{{es icon}}Sanoja Obediente, Mario. y Vargas, Arenas, Iraida. 1992. La Huella Asiática en el Poblamiento de Venezuela. [[Cuadernos Lagoven]], Lagoven, S.A. Caracas. 104p. ISBN 980-259-497-0</ref> pe când cea a culturii africane a fost de asemenea simțită în vocabular și gastronomie, dar și în muzică.<ref>{{es icon}}Pollark-Eltz, Angelina. 1991. La Negritud en Venezuela. [[Cuadernos Lagoven]], Lagoven, S.A. Caracas. 116p. ISBN 980-259-406-7</ref><ref>{{es icon}}Guerra Cedeño, Franklin. 1984. Esclavos Negros, Cimarrones y Cumbres de Barlovento. [[Cuadernos Lagoven]], Lagoven, S.A. Caracas. 71p.</ref> Cultura spaniolă și-a pus amprenta pe cultura Venezuelei, în special cea provenind din regiunile [[Andaluzia]] și [[Extremadura]] ale Spaniei, de unde în perioada colonială au venit marea majoritate a coloniștilor în [[Caraibe]]. Influențele culturale ale acestora pot fi observate în edificii,<ref>{{es icon}}Pardo Stolk, Edgar. 1969. Las Casas de los Caraqueños. Graficas Herpa. Caracas. 167p.</ref> muzică, religie catolică și limbă, dar este și mai evidentă dacă observăm apariția [[coridă|coridelor]] spaniole, precum și apariția unor feluri de mâncare specific spaniole.
În Venezuela în secolul al XIX-lea au fost și alte curente culturale de origine indiană și europeană<ref>{{es icon}}Pino Iturrieta, Elías y Calzadilla, Pedro Enrique. 1993. La Mirada del Otro Viajeros Extranjeros en la Venezuela del Siglo XIX. Fundación Bigott. Caracas. 369p. ISBN 980-07-1149-X</ref> în special cea din [[Franța]].
În ultima perioadă, în orașele mari și petroliere au izbucnit manifestări culturale de origine americană și noi imigranți de origine spaniolă, [[italia]]nă și portugheză. De exemplu, din Statele Unite ale Americii viața și cultura s-a îmbogățit prin unele sporturi (a apărut [[baseball]]ul), a filmului, a artelor și a construcțiilor arhitecturale actuale.

==== Literatură ====
Înainte de venirea spaniolilor, literatura în Venezuela era orală. Literatura scrisă a apărut după venirea spaniolilor, fiind dominată de influența spaniolă. După Războiul de independență s-a impus [[romantism]]ul, cel mai notabil reprezentant fiind [[Juan Vicente González]]. Cu toate că literatura venezuelană este reprezentată în principal de literatura narativă, ea a avansat datorită unor poeți ca [[Andrés Eloy Blanco]] și [[Fermín Toro]].

Marii scriitori și romancieri al Venezuelei sunt: [[Rómulo Gallegos]], [[Teresa de la Parra]], [[Arturo Uslar Pietri]], [[Adriano González León]], [[Miguel Otero Silva]], [[Mariano Picón Salas]] și [[Andrés Bello]] (mare poet și umanist). 
[[Pozitivism]]ul venezuelan este reprezentat de [[Laureano Vallenilla Lanz]] și [[José Gil Fortoul]].

Anul [[1910]] este considerat punctul de plecare a noii experiențe estetice ca reacție la curentul modernismului, încercând să descrie viața obișnuită printr-o expresie literară realistă. Nume relevante din literatura Venezuelei din această perioadă sunt: [[José Rafael Pocaterra]] (''Memorias de un venezolano de la decadencia''), [[Teresa de la Parra]] (''[[Ifigenia]]'') și marele scriitor [[Rómulo Gallegos]] cu ''[[Doña Bárbara]]'' ([[1929]]), ''Cantaclaro'' ([[1934]]) și ''Canaima'' ([[1935]]). Alți autori renumiți din Venezuela sunt: [[Andrés Eloy Blanco]], [[Arturo Uslar Pietri]], [[Miguel Otero Silva]], [[Mariano Picón Salas]], [[Guillermo Meneses]], [[Adriano González León]], [[Antonia Palacios]], [[José Antonio Ramos Sucre]], [[Salvador Garmendia]], [[Francisco Lazo Martí]], [[Rafael Cadenas]], [[José Ignacio Cabrujas]], [[Víctor Bravo]], etc.

În Venezuela de două ori pe an este decernat [[Premiul Rómulo Gallegos]] pentru romanele scrise în spaniolă, acest premiu fiind considerat de mulți ca cel mai important premiu literar din [[America Latină]].<ref>{{es icon}}{{citat web|url = http://www.ramsar.org/profile/profiles_venezuela.htm|titlu = The Annotated Ramsar List: Venezuela|datăaccesare = 20 iulie 2009|autor = Dwight Peck|limbă = engleză}}</ref>

==== Muzică și dans ====
[[Fișier:Moisés Torrealba.JPG|thumb|200px|right|Moisés Torrealba cu bandola]]
;Muzica populară
Muzica indigenă din Venezuela este influențată de originile sale spaniole, amerindiene și africane. Instrumentele reprezentative din Venezuela sunt camee, botuto (un fel de trompetă), cuatro, maracas și bandola.<ref>[http://www.llanomio.com/las-cuerdas-que-nos-unen-parales-llevo-el-arpa-a-villavicencio/ David Parales llevo el arpa a Villavicencio]</ref>

Instrumentul muzical național este [[cuatro]],<ref>"Instrumentos Musicales de Venezuela: Cuatro". ''Diccionario Multimedia de Historia de Venezuela''. Fundación Polar.</ref> similar cu chitara, dar mai mică și cu patru corzi, având un sunet special, fiind baza tuturor mici orchestre „conjuntos criollos”, numite și „conjuntos de harpa, cuatro y maracas”. 
Există mai multe genuri populare de muzică, printre care [[galeron]], [[corrido]] și [[guaracha]]. 
Muzica indigenă este exemplificată de către grupurile [[Un Solo Pueblo]] și [[Serenata Guayanesa]]. Stiluri muzicale și piese tipice, au apărut în principal în jurul ''llanos-urilor'' cu influență spaniolă, inclusiv ''[[Alma Llanera]]'' (de [[Pedro Elías Gutiérrez]] și [[Rafael Bolívar Coronado]]), ''Florentino y el Diablo'' (de [[Alberto Arvelo Torrealba]]), ''Concierto en la Llanura'' de [[Juan Vicente Torrealba]], și'' [[Caballo Viejo]]'' (de [[Simón Díaz]]).<br />
''[[Gaita]]'' din Zulia este, de asemenea, un stil popular de cântec, în general interpretată în timpul Crăciunului.

;Dansul popular
[[Fișier:Typical venezuelan dance.jpg|thumb|200px|left|Dansul popular joropo]]
Dansul național venezuelan este ''[[joropo]]''.<ref>Guillermo Abadía Morales, La Música Floklórica Colombiana, Dirección de divulgación cultural, Universidad Nacional de Colombia, Bogotá, 1973, pag. 57-91.</ref> [[Merengue]], [[cumbia]] și [[salsa]] se dansează în toată țara de tineri și bătrâni.

;Muzica clasică
[[Teresa Carreño]] a fost o virtuoză a pianului din secolul al IXX-lea, celebră pe plan mondial. În ultimii ani muzica clasică a avut succese remarcabile. [[Orchestra de Tineret Simon Bolivar]], sub bagheta dirijorului său principalul [[Gustavo Dudamel]], a găzduit o serie de spectacole în numeroase săli de concerte europene, în special la Londra în 2007 și a primit mai multe onoruri.<ref>{{es icon}}{{citat web|nume = Márquez|prenume = Humberto|titlu = La Sinfónica Juvenil Simón Bolívar conquista Europa|an = 2007|loc = IberArte|editorial =|ID =|url = http://www.iberarte.com/content/view/1061/39/|datăaccesare = 14 mai 2008}}</ref>
Printe interpreții și compozitorii celebri de muzică clasică se numără: interpreții [[Antonio Lauro]], [[Alirio Díaz]], [[Rodrigo Riera]] și compozitorii [[José Ángel Lamas]], [[Reynaldo Hahn]] și [[Aldemaro Romero]].

;Muzica modernă
Muzicieni și interpreți faimoși în Venezuela:
[[Ricardo Montaner]], [[Ilan Chester]], [[María Conchita Alonso]], [[Italo Pizzolante]], [[Franco de Vita]], [[Alfredo Sadel]], [[José Luis Rodríguez (cântăreț)|José Luis Rodríguez „El Puma”]], [[Óscar D'León]], [[Felipe Pirela]], [[Kiara]], [[Karina (cântăreață din Venezuela)|Karina]], [[Rudy La Scala]], [[Yordano]], [[Melissa]], [[Paul Gillman]].<ref>[http://www.embajadadevenezuela.org/M%C3%BAsica-devenezuela-4.html Acerca de Venezuela: Música] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111227135741/http://embajadadevenezuela.org/M%C3%BAsica-devenezuela-4.html |date=2011-12-27 }}, Embajada de Venezuela</ref>

==== Pictura și sculptura ====

[[Fișier:Museo Jesús Soto.jpg|thumb|150px|right|[[Muzeul de Artă Modernă Isus Soto]].]]
Pictura și sculptura din Venezuela a fost influențată de experiența istorică și procesul politic în urma căruia țara și-a câștigat independența.<ref>{{es icon}}Calzadilla, Juan. 1981. Obras Antológica de la Galería de Arte Nacional. Editorial La Gran enciclopedia Vasca. Bilbao. 216p. ISBN 84-248-0711-1</ref><ref>{{es icon}}Donación Miguel Otero Silva. 1993. Galería de Arte Nacional y Mueso de Anzoátegui. Caracas. 168p. ISBN 980-6050-50-8</ref> Multe picturi și sculpturi ale secolului XIX-lea sunt reprezentări ale unor momente cheie din istoria Venezuelei, fapte eroice și alegoria națiunii. 
Printre pictorii care au reprezentat momente istorice în imagini se numără: [[Juan Lovera]], [[Arturo Michelena]],<ref>{{es icon}}Genio y Gloria de Arturo Michelena. 1999. Galería de Arte Nacional. Caracas. 152p. ISBN 980-6420-07-1</ref> [[Martin y Tovar Tovar]], [[Tito Salas]], etc.
Pictura romantică a atins apogeul datorită operelor de artă a lui [[Cristobal Rojas]],<ref>{{es icon}}Cristóbal Rojas un siglo después. 1990. Fundación Galería de Arte Nacional. Caracas. 72p. ISBN 980-6030-18-4</ref> picturile căruia au cu efect dramatic și sunt realizate în stil [[impresionism|impresionist]], care au dau un impuls picturii răspândind-o pe o scară mai largă.<ref>{{es icon}} [http://www.mipunto.com/temas/4to_trimestre01/pintura.html Arte y cultura | Pictura Venezuelană din secolului al XIX*lea] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110815144214/http://www.mipunto.com/temas/4to_trimestre01/pintura.html |date=2011-08-15 }} — Página en MiPunto.com</ref>
Printre cei care au contribuit în mare măsură la [[Cinetism|arta cinetică]]<ref>{{es icon}}Diccionario Biográfico de las Artes Plásticas en Venezuela siglos XIX y XX. 1973. Graficas Armitano, C.A. Caracas. 302p.</ref><ref>{{es icon}}Montero Castro, Roberto y Colaboradores. 1987. Museo de Arte Contemporáneo de Caracas. [[Cuadernos Lagoven]], Lagoven, S.A. Caracas. 113p. ISBN 980-259-133-5</ref> au fost [[Carlos Cruz-Díez]], [[Jesús Soto]] și [[Juvenal Ravelo]]. Această tendință în special a devenit foarte populară în țară, lucrări de acest gen existând în diferite instituții culturale, chiar și pe autostrăzi, în metrouri și în aeroporturi, cum ar fi aeroportul Maiquetía.
Printre marii peisagiști<ref>{{es icon}}Erminy, Peran y Calzadilla, Juan. 1975. El Paisaje como tema en la pintura venezolana. Compañía Shell de Venezuela. Caracas. 160p.</ref> se numără [[Manuel Cabré]] și [[Luis Álvarez de Lugo]].
[[Pedro León Zapata]] este recunoscut ca un caricaturist celebru.
Sculptura Venezuelană este reprezentată de [[Francisco Narvaez]], [[Alejandro Colina]], [[Gertrud Goldschmidt]], [[Lia Bermudez]] și alții.

Principale lucrări de pictură și artă contemporană Venezuela :

* Juan Lovera „Autoportret” și „La Divina Pastora”
* Martín y Tovar Tovar: „Eroii Independenței” și „Bătălia de la Ayacucho”
* Antonio Herrera Toro: „Botezul lui Cristos” și „Înălțarea” ''(Asunción)''
* Cristóbal Rojas: „Purgatoriu” și „Cerșetor”

<gallery>
File:Juan Lovera 2012 003.JPG|La Divina Pastora, [[Juan Lovera]], Galería de Arte Nacional.
File:Cristobal Rojas 2012 028.JPG|Estudio para Dante y Beatriz. 1889, [[Cristóbal Rojas]], Coleccion de la Galería de Arte Nacional, Caracas - Venezuela.
File:Antonio Herrera Toro 2012 001.jpg|Antonio Herrera Toro: Ricauter en San Mateo, 1898, [[Antonio Herrera Toro]], Galería de Arte Nacional. Caracas - Venezuela.
File:Ricardo Acevedo Bernal.jpg|[[Ricardo Acevedo Bernal]], autoportret, 1917.
File:Antonio Herrera Toro Autoretrato 1880.JPG|[[Antonio Herrera Toro]], autoportret 1880. 
</gallery>

==== Cinematografie ====

Printre cei care au contribuit în mare măsură la cinematografie au fost [[Carlos Cruz-Diez]], [[Isus Soto]] și [[Juvenal Ravelo]]. Curentul abstract și simbolismul l-a avut ca pe unul dintre cei mai de seamă reprezentanți pe [[Armando Reveron]], a cărui operă începe să fie redescoperită și recunoscută pe plan internațional.<ref>{{es icon}} [http://www.mipunto.com/venezuelavirtual/000/000/004/041.html Personajes Ilustres | Armando Reverón] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120320170328/http://www.mipunto.com/venezuelavirtual/000/000/004/041.html |date=2012-03-20 }} — Página en MiPunto.com</ref>
Realismul social în cinematografia Venezuelană este legat de activitatea lui [[César Rengifo]].

==== Media și telecomunicațiile ====
;Televiziunea
Posturi importante de televiziune: 
Venevisión ([[1961]]), Televen ([[1988]]) și RCTV Nacional (2007), marea majoritate a posturilor fiind cu sincronizare vocală.<ref>[http://www.cifrasonline.com.ve/informecifras/?p=5066 Venevisión, RCTV, Televen y Globovisión acaparan el 86.5% de la sintonía nacional de los clientes bancarizados] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130514063616/http://www.cifrasonline.com.ve/informecifras/?p=5066 |date=2013-05-14 }} — El Informe Cifras</ref> 
Există un canal de știri și opinii Globovisión ([[1994]]) și două canale exclusiv sportive: Meridiano Televisión ([[1996]]) și Sport Plus ([[2007]]). Alte canale cu impact național mai redus: La Tele și Canal i.
Rețeaua de televiziune Venezolana de Televisión ([[1964]]) nu are succesul posturilor comerciale, guvernul încercă să întoarcă această tendință. Guvernul a înființat un post de televiziune numit ViVe, care are ca obiectiv recuperarea culturală venezuelană.

;Presa
Ziarul Correo del Orinoco, fondat de [[Simón Bolívar]] în [[1818]] este unul din primele exemple de presă scrisă venezuelană.
Exemple de ziare: Últimas Noticias, El Nacional, El Universal, Tal Cual, Líder și Meridiano(periodice sportive).<ref>{{Citat web |url=http://www.mediatico.com/es/periodicos/america-latina/venezuela |accessdate=2012-11-24 |titlu=Periódicos Venezolanos |archive-date=2005-09-22 |archive-url=https://web.archive.org/web/20050922172335/http://www.mediatico.com/es/periodicos/america-latina/venezuela/ |dead-url=yes }}</ref>

;Telecomunicațiile
Penetrarea Internetului în Venezuela este de circa 8.846.535 utilizatori (date din 2009), procentul celor care folosesc uzual Internetul este estimat la circa 31%. În august 2008 numărul utilizatorilor de internet a crescut cu 36,7% față de aceeași perioadă a anului precedent.<ref>{{cita web|url = http://noticias.latam.msn.com/articulo.aspx?cp-documentid=9799748|título = Penetración de Internet creció 36,7% en segundo trimestre en Venezuela|fechaacceso = [[28 de agosto]]|añoacceso = 2008|editorial = [[MSN|MSN Latinoamérica]]|accessdate = 2012-11-24|titlu = copie arhivă|archive-date = 2008-09-10|archive-url = https://web.archive.org/web/20080910170644/http://noticias.latam.msn.com/articulo.aspx?cp-documentid=9799748|dead-url = yes}}</ref>

==== Sărbători în Venezuela ====
Venezuela este a patra țară din America Latină după numărul zilelor de concediu.<ref>{{Citat revistă |autor= Figueredo Rengel, Ninoska |titlu= Venezuela es el cuarto país con más feriados de América Latina| an = 2009 |revista = [[El Sol de Margarita]] |url= http://www.elsoldemargarita.com.ve/Noticias.aspx?NoticiaId=30808&Seccion=6}}</ref> În lista de mai jos apar sărbătorile cu caracter național din Venezuela, sărbătorile marcate cu asterisc nefiind considerate zile nelucrătoare. Există, de asemenea, festivaluri importante, la nivel regional, care au o mare semnificație culturală, cum ar fi Divina Pastora (14 ianuarie), în Lara, Doamna noastră de Consolare (15 august), în Táchira, Virgen del Socorro (13 noiembrie), în Carabobo și Fecioara de Chiquinquirá (18 noiembrie), în Zulia, care a s-a celebrat împreună cu Targul de Chinita.

<div style="text-align:center">
{| border="2" cellpadding="4" cellspacing="0" width="100%" style="margin: 1em 1em 1em 0; background: #f9f9f9; border: 1px #ccc solid; border-collapse: collapse; font-size: 95%;"
|-
|-bgcolor="#800020" style="color:white"
! Data || Sărbatoare || Note
|-
| [[1 ianuarie]] || [[Anul Nou]] ||  Festivalul internațional.
|-
| [[6 ianuarie]] || [[Ziua regilor]] (*) || [[Bobotează]]. Popular numită ''Ziua regilor''. Există obiceiul de a da cadouri copiilor, cum ar fi de Crăciun.
|-
| [[februarie]]-[[martie]] || [[Carnaval]] || Dată variabilă (luni și marți înainte de [[Miercurea cenușie]]).
|-
| [[12 februarie]] || Ziua Tineretului || În comemorarea [[Bătălia de la Victoria|Bătăliei de la Victoria]].
|-
| [[martie]]-[[aprilie]] || [[Săptămâna mare]] || Dată variabilă ([[Joia Mare|Joia]] și [[Vinerea Mare]]).
|-
| [[19 aprilie]] || [[Revoluția din 19 aprilie 1810|Primul pas spre Independență]] || Sărbătorirea Actului din 19 aprilie [[1810]] și instalarea [[Consiliul Suprem din Caracas|Consiliului Suprem din Caracas]].
|-
| [[1 mai]] || [[Ziua Internațională a Muncii]] || Festival internațional.
|-
| [[3 mai]] || Ziua [[trecerii în mai]] (*) || 
|-
| [[24 iunie]] || Aniversarea [[Bătălia de la Carabobo (1821)|Bătăliei de la Carabobo]] || Consolidarea Independenței.
|-
| [[5 iulie]] || Ziua Independenței || Se celebrează semnarea [[Actul de Independență a Venezuelei|Actului de Independență a Venezuelei]].
|-
| [[24 iulie]] || Nașterea lui [[Simón Bolívar]] || Și ziua [[Armata Venezuelei|Armatei Venezuelei]].
|-
| [[3 august]] || Ziua Drapelului (*) || Pînă la [[2006]] se celebra pe [[12 martie]].
|-
| [[12 octombrie]] || [[Ziua de rezistență națională]] || Numită în trecut ''[[Ziua lui Columb]]''.
|-
| [[1 noiembrie]] ||  [[Sărbătoarea Tuturor Sfinților]] (*)|| Festival internațional.
|-
| [[2 noiembrie]] ||  Ziua Morților (*)|| [[Comemorarea tuturor sufletelor]].
|-
| [[27 noiembrie]] || Ziua [[Aviația Națională a Venezuelei|Aviației]] (*) || Acesta este sărbătorită cu o paradă în aer în [[Palo Negro]].
|-
| [[17 decembrie]] || Moartea lui [[Simón Bolívar]] (*) ||  Memorial.
|-
| [[24 decembrie]] || [[Ajunul Crăciunului]] || Festival internațional.
|-
| [[25 decembrie]] || [[Crăciun]] || 
|-
| [[31 decembrie]] || [[Ajunul Anului Nou]] și sfârșitul anului ||
|-
| colspan=4 | (*) Este zi lucrătoare, cu excepția cazului când data respectivă este în week-end.
|- 
|}
</div>

==== Gastronomie ====
[[Fișier:Pabellón Criollo.jpg|thumb|200px|left|[[Pabellón criollo]] servit la masă]]
Ca o parte integrantă a culturii țării, artele culinare sunt caracterizate printr-o simbioză între elementele autohtone și europene. [[Cereale]]le sunt folosite cu preponderență, printre acestea numărându-se [[porumb]]ul, de asemenea se consumă și vânat, animale marine, [[legume]] și produse lactate, cum ar fi [[brânză|brânza]]. [[Hallaca]] este considerată o mâncare națională - un aluat din [[făină de porumb]] umplut cu diverse ingrediente: carne de vită, carne de porc, carne de pui, capere, stafide, măsline și învelite în frunze de patlagină pentru a fi apoi fierte sau aburite și consumate de [[Crăciun]]. [[Pabellón criollo]] este compus din [[orez]], [[chiftea]], [[fasole neagră]] (boabe), și, uneori, ou prăjit și mămăligă preparate după regiune, bucătar și gustul consumatorului.<ref>{{es icon}} [http://www.venezuelatuya.com/cocina/platos_representativos.htm Platos más representativos] — Venezuela Tuya.com</ref> [[Arepa]] este pregătită din făină de porumb, coaptă pe platou, fiind un fel de chiflă.

[[Fișier:Arepa2.jpg|thumb|200px|right|Arepa cu cașcaval și șuncă.]]
Bucătăria venezueleană dispune de alte bine-cunoscute feluri de mâncare, cum ar fi [[Cachapa]], carne pe băț, friptura neagră, [[parrilla criolla]], supa din mondongo, [[pizca andina]], [[bollos pelones]] și altele. [[Tequeño]] este o gustare foarte mult apreciată în țară, fiind, de asemenea, folosită în pregătirea [[plăcintă|plăcintelor]]. Dintre mâncărurile străine sunt apreciate tocana din fasole ([[fabada]]) și pastișa ([[lazanie]]). Cea mai consumată băutură alcoolică este [[bere]]a.<ref>{{citat revistă|titlu = Bebida nacional|an = 2006|editură = Revista Producto|număr = 272| url = http://www.producto.com.ve/272/notas/zulia/zulia08.html}}
</ref> [[Rom]]ul din Venezuela este socotit ca printre cele mai bune romuri din lume,<ref>{{citat revistă|autor = Roa, Carlos|titlu = Petróleo, mujeres y ron|an = 2005|jurnal  = Revista Producto| număr = 260|url = http://www.producto.com.ve/260/notas/portada4-5.html}}</ref> în același timp producția internă de [[vin]] este în continuă creștere.

== Arhitectură ==
Operele arhitecturale din țară au apărut în anul [[Secolul al XI-lea î.Hr.|1000 î.Hr.]], atunci când primii locuitori au efectuat lucrări de terasament, cu scopul irigării suprafețelor agricole. De asemenea, aceștia utilizau [[piatră|pietre]] pentru construcția clădirilor care erau folosite pentru depozitarea produselor agricole.
{{Arhitectura Venezuelei în imagini}}

;Arhitectura amerindiană
În Venezuela dintre arhitecturi cea mai distinctă arhitectură este cea amerindiană. Ea a luat naștere pe țărmuri, în spații sălbatice și acvatice prin clădirile construite din picioroange de lemn, așa-numitele '''[[palafitos]]''', ale triburilor [[wayúu]] și [[warao]] pe malul de est al lacului Maracaibo și în delta fluviului [[Orinoco]]. De la aceste construcții se pare că și-a primit și Venezuela numele (vezi [[#Etimologie|etimologia Venezuelei]]). 
În zonele uscate construcțiile caracteristice sunt '''[[churuata]]''', colibe construite mai la sud de râul Orinoco. Ele au un acoperiș conic impermeabil și sunt foarte populare, devenind un simbol cultural al Venezuelei. '''[[Shabono]]''', construite de tribul yanomami sunt folosite ca și locuințe temporare, fiind construite în principal din frunze de palmieri și lemn, în mijlocul construcției formându-se un fel de curte. 
Printre alte tipuri de construcții se numără și '''[[choza]]''', care au fost folosite mai mult de păstori.

;Arhitectura colonială 
Se caracterizează în cea mai mare măsură prin sobrietate și simplitate. Arhitectura colonială a secolului al XIX-lea este caracterizată prin construcții cu ferestre mari, curți și holuri luxuriante, dar fără ostentație, care caracterizează și arhitectura religioasă. Culorile vii și pitorești, care împodobesc pereții exteriori ai caselor sunt caracteristici arhitecturii coloniale, în special în orașele cu climă mai caldă, cum ar fi Coro și Maracaibo. 
Secolul XX a fost caracterizat mai mult prin dezvoltarea urbană care viza modernizarea. Influența neo-barocă și maură sunt evidente la clădirea Teatrului Național și cea a Circului Nou, construite de arhitectul [[Alejandro Chataing]]. Clădiri cum ar fi Teatrul Teresa Carreño, Turnurile Centrale Simon Bolivar, zona ''El Silencio'' (Tăcerea) și Universitatea din Caracas (realizate de Carlos Villanueva Raul), arată impulsul dat arhitecturii moderne în provincie la mijlocul secolului.

==== Patrimoniu mondial UNESCO ====
Până în anul 2012 pe [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|lista patrimoniului mondial UNESCO]] au fost incluse 3 obiective din această țară.<ref>{{en icon}} {{Citat web |url= http://whc.unesco.org/en/statesparties/ve |titlu= Venezuela (Bolivarian Republic of) |autor= UNESCO World Heritage Centre |dată= 2012 |datăaccesare= 8 martie 2012}}</ref> Patrimoniul Mondial Cultural este indicat cu un '''C''' și Patrimoniul Mondial Natural cu un '''N''':
* 1993 – '''C''' – Centrul istoric și portul din [[Coro]]
* 1994 – '''N''' – [[Parcul Național Canaima]]
* 2000 – '''C''' – "Orașul universitar" din [[Caracas]]

== Sport ==
[[Fișier:TOROS COLEADOS.jpg|thumb|[[Coleo de toros]] în [[San Juan de Los Morros]] ([[Guárico]] ).]]
Se presupune că sportul în Venezuela a apărut în timpul epocii coloniale, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, atunci când au apărut bovinele în țară. Datorită lor la ferme (de obicei la cele de vite) a apărut coleus, un sport ecvestru (cu călăreți), scopul căruia este de a prinde taurul de coadă (de obicei a celor care a părăsit turma).<ref>{{es icon}} [http://www.musicallanera.net/el_coleo/el_coleo_en_venezuela.htm El Coleo en Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090118121645/http://www.musicallanera.net/el_coleo/el_coleo_en_venezuela.htm |date=2009-01-18 }}. MúsicaLlanera.net. Preluat - 6 ianuarie 2009.</ref> De asemenea a apărut și [[bolas criollas]], un joc asemănător cu [[boccia]] și [[pétanque|petanca]]. Jocul din urmă a fost introdus de către călugării spanioli în aceeași perioadă istorică, dar popularitatea lui a crescut în secolul al XX-lea. Ambele jocuri sunt considerate jocuri tradiționale în țară. În Venezuela au apărut și [[arte marțiale|artele marțiale]] autohtone cum ar fi garrote tocuyano și combate de sumisión karive.

[[Fișier:Magallanesz.jpg|thumb|left|[[Stadionul La Ceiba]], cu o capacitate de 30.000 de spectatori, este un stadion de [[baseball]] care are cea mai mare capacitate din țară, și al doilea din [[America latină]].]]
[[Baseball]]ul este cel mai popular sport din Venezuela, fiind socotit de unii localnici ca sport național. În acest sport Venezuela s-a evidențiat foarte mult, câștigând șapte titluri în competiția [[Serie del Caribe]] și a fost medaliată de trei ori cu aur, de 2 ori cu argint și de 4 ori cu bronz la [[Cupa Mondială de baseball]]. Liga venezueleană de baseball profesionist, fondată în 1945, este principalul organizator al concursului anual de baseball, la care participă opt echipe. Venezuela este considerată cel mai mare exportator de baseballiști, fiind surclasată doar de [[Republica Dominicană]]. În 2008, 729 baseballiști din Venezuela au avut contracte în străinătate.<ref>{{es icon}}{{citat web|url = http://www.listin.com.do/app/article.aspx?id=52151|titlu = Exportación de venezolanos alcanza cifra récord en 2008|datăaccesare = 5 octombrie 2008|autor = Serrano, Ignacio|editorial = [[Listín Diario]]}}</ref> Pentru țară este foarte important ca baseballiștii să-și urmeze cariera în Statele Unite.

[[Fotbal]]ul este de asemenea un sport popular în Venezuela, dar și [[baschet]]ul. Această țară a fost gazda Turneului Mondial FIBA de Calificare la Olimpiada din 2012 (31 ianuarie 2012),<ref>{{cite web|url=http://www.fiba.com/pages/eng/fc/even/cale/fibaCaleAll.asp|title=FIBA.com - Events calendar|language=engleză|publisher=fiba.com}}{{Legătură nefuncțională|date=septembrie 2023 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes |url=http://www.fiba.com/pages/eng/fc/even/cale/fibaCaleAll.asp }}</ref> ceea a făcut ca și baschetul să câștige popularitate.

==== Participarea Venezuelei la concursurile de frumusețe ====

[[Fișier:STEFANIA2.JPG|100px|miniatura|dreapta|[[Stefanía Fernández]], [[Miss Univers 2009]].]]
În 2011 [[Ivian Sarcos]] din Venezuela născută la 26 iulie 1989 în [[Guanare]], [[Portuguesa]] a devenit [[Miss World]].

De la începutul organizării acestor concursuri Venezuela a obținut de șase ori titlul de Miss World în anii: 1955, 1981, 1984, 1991, 1995 și 2011, devansând India și Marea Britanie, care au obținut câte cinci titluri.

La concursul [[Miss Univers]] Venezuela a obținut tot șase titluri, fiind depășită de SUA cu șapte titluri. Anii în care concurente din Venezuela a obținut titlul Miss Univers: 1979, 1981, 1986, 1996, 2008, 2009.<ref>[http://www.pageantopolis.com/international/Universe.htm Pageantopolis - Miss Universe]</ref><ref>[http://www.missvenezuela.com/historia/ Los íconos de la belleza del Miss Venezuela.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20121115115836/http://www.missvenezuela.com/historia/ |date=2012-11-15 }}, missvenezuela.com</ref>

[[Stefanía Fernández]], ultima câștigătoare a titlului Miss Univers din Venezuela (2009), a fost prima câștigătoare a concursului Miss Univers din lume, care a fost încoronată de o compatrioată,<ref name="community.guinnessworldrecords.com">{{en icon}} [http://archive.is/FiPO ost ConsecutivE Wins Of The Miss Universe Contest,] community.guinnessworldrecords.com</ref> [[Dayana Mendoza]] (2008), câștigând astfel și premiul [[Guinness World Records|Guinness record]] pentru această premieră mondială.

În cele două concursuri de frumusețe (Miss World și Miss Univers) Venezuela a obținut 12 titluri, fiind pe primul loc în lume, urmată de SUA cu un total de 10 titluri.

== Referințe ==
{{listănote|3}}

== Bibliografie ==
* {{citat carte| nume = Lieuwen| prenume = Edwin| titlu = Venezuela| an = 1964| editură = Buenos Aires: Editorial Sudamericana| id =}}
* {{citat carte| editură = Fundación Bigott, C.A. Editora El Nacional| titlu = Atlas de Tradiciones Venezolanas| an = 1998| loc = Caracas| isbn = 980-6428-62-5| pagini = 312}}
* (2000). Diccionario de Historia de Venezuela de la Empresas Polar. Disponibil pe [[CD-ROM]]. Caracas. Videodacta.
* {{citat carte| editură = Ediciones Editarte, El Nacional (Venezuela)| titlu = Grandes Maravillas de Venezuela| an = 2004| loc = Caracas| isbn = 980-6518-30-6| pagini = 240}}
* {{citat carte| editură = Ediciones Editarte, El Nacional (Venezuela)| titlu = Venezuela en Datos 2007| an = Decembrie 2006| loc = Caracas| isbn = 980-69680-00-X| pagini = 320}}
* {{citat carte|titlu=Nación y literatura: itinerarios de la palabra escrita en Venezuela |url=http://books.google.co.ve/books?id=JmOZbf1WKuEC&printsec=frontcover&dq=Naci%C3%B3n+y+literatura:+itinerarios+de+la+palabra+escrita+en+la+cultura+venezolana&hl=es&ei=4aNYTInkE4q29QTX-cHsBw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCYQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false |datăaccesare=3 august 2010 |ediție=1° |an=2006 |editor=Carlos Pacheco, Luis Barrera Linares și Beatriz González Stephan |editură=Fundación Bigott |loc=[[Caracas]] |isbn=980-6428-73-0 |pagini=946}}
* {{citat carte|nume= Siso|prenume= Carlos|titlu= La formación del pueblo venezolano: estudios sociológicos|url= |datăaccesare=2 iulie 2010 |alte=2 vol. |ediție= 6°|an= 1982|editură=Escritorio Siso|loc= [[Barcelona]], [[España]]|isbn= 843-652-309-1}}
* {{citat carte|nume= Oviedo și Baños|prenume= José|enlaceautor= |titlu= Historia de la conquista y población de la Provincia de Venezuela|url= http://www.bibliotecayacucho.info/downloads/dscript.php?fname=175.pdf|datăaccesare=2 august 2010 |ediție=2° |an= 1992|editor= [[Tomás Eloy Martínez]]|editură= Biblioteca Ayacucho|loc=[[Caracas]] |isbn= 980-276-377-2|pagini= 465}}
* {{citat carte|nume=Arellano, s. j.|prenume=Fernando|titlu=El Arte Hispanoamericano|url=http://books.google.co.ve/books?id=_4Kui3zXMigC&printsec=frontcover&dq=Fernando+Arellano+El+Arte+Hispanoamericano&source=bl&ots=zy3qBBS7yM&sig=kwqNeq7FZrt_TuIR9RW31YILWR4&hl=es&ei=8qf_TMyMCYO0lQfV99CnCA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CBgQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false|datăaccesare=5 ianuarie 2011|an=1988|editură=Editorial Ex Libris|loc=[[Caracas]]|isbn=980-244-017-5|pagini=417|}}

== Legături externe ==
{{Sister project links}}
{{wikivoyage|Venezuela}}
{{wikiatlas|Venezuela}}
* [http://www.gobiernoenlinea.ve/ E-Government] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20010625100419/http://www.gobiernoenlinea.ve/ |date=2001-06-25 }} (în spaniolă)
* [https://www.cia.gov/library/publications/world-leaders-1/world-leaders-v/venezuela.html Șeful de stat și membrii Cabinetului] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130921055048/https://www.cia.gov/library/publications/world-leaders-1/world-leaders-v/venezuela.html |date=2013-09-21 }}
* {{CIA World Factbook link|ve|Venezuela}}
* [http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/venezuela.htm Venezuela] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080607090601/http://ucblibraries.colorado.edu/govpubs/for/venezuela.htm |date=2008-06-07 }} la ''UCB Libraries GovPubs''
* {{dmoz|Regional/South_America/Venezuela/}}
* [http://www.britannica.com/nations/Venezuela Venezuela] la [[Encyclopædia Britannica]]
* [http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/vetoc.html Venezuela] de la ''Library of Congress Country Studies'' (1990)
* [http://www.cartografareilpresente.org/rubrique109.html?lang=en Hărți despre Venezuela - caracteristici cartografice]

{{Subiecte Venezuela}} 
{{Subdiviziunile Venezuelei}}
{{America de Sud}}
{{Uniunea Latină}}
{{Uniunea Națiunilor Sud-Americane}}
{{G15}}

{{articol bun}}

{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Venezuela| ]]
[[Categorie:Foste colonii spaniole]]
[[Categorie:Națiunile G15]]
[[Categorie:Țări din America de Sud]]
[[Categorie:Comunitatea Sud-Americană a Națiunilor]]
[[Categorie:Pagini peste 100K]]
[[Categorie:State membre ale Organizației Națiunilor Unite]]