Sari la conținut

Viscozitate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Viscozitatea este proprietatea unui fluid de a se opune mișcării relative a particulelor constituente[1]. Viscozitatea este percepută ca o rezistență la curgere. În acest sens, apa, cu viscozitate mică, este fluidă, în timp ce uleiul, cu viscozitate mare, este vâscos. Toate fluidele reale sunt vâscoase, cu excepția celor superfluide. Un fluid nevâscos este considerat fluid ideal.

Cuvântul viscozitate face parte din familia cuvântului vâscos și în limba română este admisă și pronunția ca atare. Conform normelor ortografice actuale, termenul ar trebui ortografiat vâscozitate. Această formă este în conflict cu radicalul visc- din care derivă familia de cuvinte [2], și se abate de la termenul internațional. Ca urmare, în textele scrise se recomandă folosirea formei viscozitate, prezentă în toate dicționarele și în toate lucrările tehnice.

Definire - legea lui Newton

Isaac Newton a postulat că pentru o curgere uniformă între două plăci plane paralele în mișcare (curgere Couette), tensiunea tangențială τ între două straturi de fluid este proporțională cu gradientul vitezeiu/∂y în direcția perpendiculară pe straturi.[3]

.

Coeficientul este o proprietate fizică a fluidului, numită viscozitate dinamică.

Raportul dintre viscozitatea dinamică și densitatea a fluidului:

se numește viscozitate cinematică.

Viscozitatea dinamică variază de obicei puțin cu presiunea, dar destul de mult cu temperatura. De aceea este necesară și menționarea temperaturii pentru care este dată viscozitatea. În cazul în care densitatea fluidului depinde și ea de presiune și temperatură, viscozitatea cinematică variază mult cu acești parametri, care trebuie precizați. La suspensii viscozitatea variaza cu procentul volumic al particulelor dispersate.

Fluidele pentru care ipoteza lui Newton este valabilă (de exemplu apa, gazele) se numesc fluide newtoniene. Ipoteza simplă a lui Newton nu este valabilă pentru toate fluidele. Fluidele pentru care ipoteza lui Newton nu este valabilă se numesc fluide nenewtoniene. Cu studiul comportării fluidelor din punct de vedere al viscozității se ocupă reologia.

Măsurarea viscozității

Viscozitatea se poate măsura cu diferite tipuri de viscozimetre. Cum s-a spus, controlul temperaturii în timpul măsurătorilor este esențial.

Tipuri de viscozimetre:

  • Viscozimetre rotative. Acestea determină viscozitatea dinamică. Ele pot determina viscozitatea unui fluid fără a avea nevoie de un fluid de comparație. Sunt folosite ca etaloane.
  • Viscozimetre cu element vibrator. Acestea determină tot viscozitatea dinamică, dar au nevoie de o etalonare cu un fluid de comparație.
  • Viscozimetre cu capilară. Acestea determină viscozitatea cinematică, prin compararea cu un fluid etalon. Sunt foarte precise, se folosesc în laboratoare,
  • Viscozimetru Engler. Acesta determină viscozitatea cinematică, prin compararea cu un fluid etalon, la curgerea printr-un orificiu. Principiul este asemănător viscozimetrelor cu capilară, iar valorile măsurate se exprimă în grade Engler (ºE).
  • Viscozimetre cu bilă. Acestea determină tot viscozitatea cinematică, însă necesită etalonare. Se folosesc în tehnică.

Pentru fluide nenewtoniene, aparatele se numesc reometre.

Unități de măsură

Viscozitatea dinamică

În Sistemul Internațional unitatea de măsură a viscozității dinamice este Pascal-secunda (Pa s), care este egală cu 1 kg m−1 s−1. Dacă între două plăci situate la distanța d se pune un fluid cu viscozitatea de 1 Pa s iar placa este deplasată lateral sub o tensiune de 1 Pa, ea se va deplasa în timp de o secundă pe distanța d. Pentru unitatea Pa s s-a propus denumirea de Poiseuille (a nu se confunda cu poise), însă încă nu este acceptată.

În sistemul CGS unitatea de măsură a viscozității dinamice este poise, numită după Jean Louis Marie Poiseuille.

1 P = 1 g cm−1 s−1

Curent se folosește subdiviziunea centipoise (cP), deoarece la 20 °C apa are viscozitatea de 1,0020 cP, o coincidență convenabilă.

Relația dintre poise și Pa s este:

10 P = 1 kg m−1 s−1 = 1 Pa s
1 cP = 0,001 Pa s = 1 mPa s

Viscozitatea cinematică

În Sistemul Internațional unitatea de măsură a viscozității cinematice este m² s−1.

În sistemul CGS unitatea de măsură a viscozității dinamice este stokes (St), numită după George Gabriel Stokes. Uneori se folosește subdiviziunea centistokes (cSt).

1 stokes = 100 centistokes = 1 cm2 s−1 = 0,0001 m2 s−1.
1 centistokes = 1 mm²/s

Viscozitatea cinematică exprimată în grade Engler se poate converti în unități SI cu relația:[1]

[m² s−1]

Note

  1. ^ a b Bazil Popa ș.a. Manualul inginerului termotehnician, vol I, Editura Tehnică, București, 1984
  2. ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu IordanDicționarul explicativ al limbii române (DEX), Editura Univers Enciclopedic, 1998
  3. ^ * Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.

Legături externe