Sari la conținut

Ladislau Bölöni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Ladislau Bölöni
Informații generale
Data nașterii (71 de ani)[1]
Locul nașterii Târgu Mureș, România
Înălțime 176 cm
Greutate 72 kg
Post mijlocaș
Cluburi de juniori
Ani Club
1967–1969 Chimica Târnăveni
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1968-1970 Chimica Târnăveni 38 (0)
1970-1984 ASA Tîrgu Mureș 406 (64)
1984-1987 Steaua București 97 (24)
1987-1988 R. Jet Wavre⁠(d) 16 (0)
1988-1989 Créteil⁠(d) 11 (2)
1989-1992 Orléans⁠(d) 77 (4)
Echipa națională Modificați la Wikidata
Ani Țară Ap (G)
 România Sub-21
1975-1988  România 102 (23)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
1992-2000 Nancy
2000-2001  România
2001-2003 Sporting
2003-2006 Rennes
2006-2007 Monaco
2007-2008 Al Jazira Club
2008-2010 Standard Liège
2010 Al Wahda FC
2011 Lens
2011-2012 PAOK
2012-2015 Al-Khor Sports Club⁠(d)
2015 Al-Ittihad
2017-2020 Antwerp
2020 Gent
2020-2021 Panathinaikos
2022-2024 Metz
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Ladislau Iosif Bölöni (maghiară László Bölöni; n. , Târgu Mureș, România) este un fotbalist român, francez și maghiar retras din activitate, care a jucat pe post de mijlocaș la echipe ca ASA Tîrgu Mureș, Orléans⁠(d) și Steaua București. Pe plan internațional, are prezențe la națională pentru România. După încheierea carierei, a devenit antrenor, și a antrenat, printre altele, Nancy, Al-Khor Sports Club⁠(d) și Rennes.

Bölöni la echipa națională a României

S-a născut în Târgu Mureș.[2] A copilărit în orașul Târnăveni.[2] În 1967 a debutat ca fotbalist la echipa Chimica Târnăveni, echipă în care a jucat până în 1969.[2] Timp de 14 ani, între 1970 și 1984, a făcut parte din echipa ASA Târgu Mureș, fiind transferat apoi la Steaua București.[2]

În anii 1977 și 1983 a fost desemnat cel mai bun fotbalist al României.[3]

A jucat 108 meciuri în echipa națională, pentru care a marcat 25 de goluri. A fost de 23 de ori căpitan al echipei naționale de fotbal a României. El a fost primul jucător cu 100 de selecții.[4]

Din anul 2000 și până în 2001 a fost antrenor al acestei echipe, cu un bilanț de 13 meciuri jucate, dintre care 8 câștigate, 2 egaluri și 3 meciuri pierdute.[2]

Între 2001 și 2003 a antrenat echipa portugheză Sporting Lisabona. În primul sezon pe banca lui Sporting a reușit să câștige atât Campionatul Portugaliei[5] cât și Cupa Portugaliei. A dus o politică de promovare a jucătorilor tineri și de perspectivă printre care Cristiano Ronaldo,[6] Ricardo Quaresma și Hugo Viana.

Între 2003 și 2006 a antrenat echipa franceză Rennes. Din 2006 conducea AS Monaco, dar după 10 etape a trebuit sǎ plece de la echipǎ, care se afla pe locul 19. Pe data de 6 aprilie 2007 a semnat un contract pe un an și jumǎtate cu echipa Al-Jazeera (EAU), pe care a antrenat-o până în mai 2008.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a.[7][8]

Pe data de 9 iunie 2008 a semnat un contract cu echipa belgiană Standard Liège. Pe 24 mai 2009 a câștigat Campionatul Belgiei.[9] „Aventura” sa la Standard s-a încheiat în februarie 2010.

În mai 2010 a revenit în Emiratele Arabe Unite, unde a semnat un contract cu Al Wahda FC, echipă din Abu Dhabi[10]. A fost demis însă din această funcție în septembrie 2010, după doar trei meciuri oficiale, două dintre ele pierdute, în Supercupa Emiratelor Arabe Unite și în prima etapă a campionatului[11].

În ianuarie 2011 a preluat conducerea echipei din Ligue 1 RC Lens, a patra echipă din Franța din cariera sa.[12] Obiectivul său a fost salvarea echipei de la retrogradare, ceea ce nu a reușit.[13]

În octombrie 2020, a preluat conducerea tehnică a echipei elene Panathinaikos F.C.. A fost demis din funcție la 11 mai 2021. Echipa din Atena era pe locul 11 după patru etape, cu două puncte, când a venit tehnicianul român, iar la plecarea acestuia se află pe locul 5, cu 52 de puncte, după 34 de etape, dar fără șanse la calificarea în cupele europene.[14]

Individual
  • Jucătorul român al anului: 1977, 1983[3]
  • Antrenorul anului în Belgia: 2009
  1. ^ László Bölöni, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ a b c d e f Ladislau Bölöni, antrenor și fost fotbalist, împlinește 65 de ani Arhivat în , la Wayback Machine., AGERPRES, 11 martie 2018
  3. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite digisport2022
  4. ^ Bölöni, revoltat de păcăleala românească: „Când văd cum se vorbește la noi, mă simt jenat!“, Adevărul, 21 iunie 2022
  5. ^ a b LADISLAU BOLONI SE ÎNTOARCE ÎN IARBĂ, Eurosport, 6 iunie 2022
  6. ^ Boloni s-a reunit cu Ronaldo!, Digisport, 2 decembrie 2021
  7. ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 4. Accesat în . 
  8. ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b https://www.mediafax.ro/sport/ladislau-boloni-campion-al-belgiei-cu-standard-liege-galerie-foto-4447211, Mediafax, 25 septembrie 2009
  10. ^ Daniela Ionescu (). „Bölöni, la Al Wahda”. romanialibera.ro. Accesat în . [nefuncțională]
  11. ^ Cristian Pahomie (). „Boloni demis de Al Wahda în urma rezultatelor slabe”. reporterntv.ro. Accesat în . 
  12. ^ Marius Pitaru (). „Loți Boloni, antrenorul lui Lens”. adevarul.ro. Accesat în . 
  13. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Adrian Petculescu (). „Ladislau Boloni a fost dat afară de la Panathinaikos Atena”. news.ro. Accesat în . 
  15. ^ Ladislau Boloni critică decizia luată de CSA Steaua, Gazeta Sporturilor, 6 iulie 2021

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Ladislau Bölöni la Wikimedia Commons

Interviuri