Sari la conținut

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara

47°07′56″N 24°29′44″E / 47.13222°N 24.49556°E (Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica evanghelică C.A., azi biserica ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae”
Poziționare
Coordonate47°07′56″N 24°29′44″E / 47.13222°N 24.49556°E ({{PAGENAME}})
Localitatelocalitate componentă Viișoara; municipiul Bistrița
JudețBistrița-Năsăud
Țara România
Adresa175
Edificare
Data finalizăriisec. XV, XVIII, XIX
Clasificare
Cod LMIBN-II-m-A-01727
Cod RAN32401.106.01
Biserica evanghelică din Viișoara, localitate aparținătoare municipiului Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, foto: august 2018.

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara este un monument istoric aflat pe teritoriul localitate componentă Viișoara a municipiului Bistrița.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 32401.106.01.[2]

Viișoara, mai demult Beșeneu, Beșâneu, Beșineu, Heidendorf, (în dialectul săsesc Heendref, Hendraf, Hěndref, în germană Heidendorf, în maghiară Besenyő), este o localitate componentă a municipiului Bistrița din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este înregistrată documentar relativ târziu, în 1332 sub denumirea de „villa paganica”, tot acolo fiind menționat și preotul satului, Vicentius.

Satul, dezvoltat în jurul unei largi piețe rectangulare, preia modelul urbanistic al orașului cu care se învecinează, cu biserica, amplasată în centrul acesteia, construită în stil gotic, în secolul al XV-lea. Incendiul din 1788 a mistuit întreaga așezare, de asemenea au ars toate documentele. Biserica a fost reconstruită la sfârșitul secolului XVIII și renovată în secolul XIX, renovare căreia i se datorează înfățișarea actuală. Biserica a dispus de o orgă, al cărei constructor nu este cunoscut, și care în 1981 a fost dezmembrată și mutată în biserica din Bistrița[3].

După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

  1. ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Heidendorf / Viișoara / Besenyö, Bistritz / Bistrița-Năsăud - Unbekannt / necunoscut, orgeldatei.evang.ro 
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons