Sari la conținut

José Eustasio Rivera

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
José Eustasio Rivera
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Rivera⁠(d), Huila Department⁠(d), Columbia[1][2] Modificați la Wikidata
Decedat (40 de ani)[3][4][1] Modificați la Wikidata
New York City, New York, SUA[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCementerio Central de Bogotá[*][[Cementerio Central de Bogotá (national monument of Colombia)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Columbia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
diplomat
avocat Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiRegión de la Orinoquía[*][[Región de la Orinoquía (natural region of Colombia that belongs to the Orinoco River watershed)|​]]
Columbia Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[6][7] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversidad Nacional de Colombia[*][[Universidad Nacional de Colombia (Colombian public university)|​]]
Limbilimba spaniolă  Modificați la Wikidata
PatronajMinisterio de Relaciones Exteriores de Colombia[*][[Ministerio de Relaciones Exteriores de Colombia (Performs diplomatic relations with other states of the Republic of Colombia)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Vortex[*][[The Vortex |​]]  Modificați la Wikidata

José Eustacio Rivera (n. 19 februarie 1888 - d. 1 decembrie 1928) a fost un scriitor și om politic columbian.

S-a născut la Neiva, pe 19 februarie 1888, într-o familie de țărani. Frecventează colegiul din orașul natal, apoi urmează cursurile Facultății de Drept și Științe Politice din Bogota, pe care le încheie în 1917. Își exercită meseria de avocat, devine pentru o vreme deputat în congres, iar în 1921 publică volumul de sonete Pământul făgăduinței (Tierra de promision), care îi aduce notorietatea. Este numit inspector al zăcămintelor petrolifere, intrând în felul acesta în contact cu nedreptățile comise împotriva indienilor și muncitorilor însărcinați cu recoltarea cauciucului (los caucheros). Dezvăluie în presă aceste adevăruri crude, însă fără un efect vizibil.

Între 1922 și 1924 lucrează la cea mai cunoscută operă a sa, romanul Vâltoarea (La Voragine). În el sunt evocate măreția crudă a junglei și degradarea umană a celor care sunt siliți să muncească în caucherias. Romanul are o și un puternic iz autobiografic, autorul afirmând: "eu am văzut toate aceste lucruri. Personajele care figurează în carte sunt toate ființe vii și unele poartă numele lor proprii."

În 1928 este numit delegat național la Congresul de imigrare și emigrare care se ține în Cuba. De aici pleacă la New York, unde se îmbolnăvește subit de o maladie ciudată (pneumonie sau congestie cerebrală). Moare în data de 1 decembrie 1928.