Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Minovici”
- A nu se confunda cu Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnica-Minovici” | |
Înființat | 1945[1] |
---|---|
Locația | Str. Dr. Nicolae Minovici, Nr. 3, sector 1, București |
Tipul | Artă decorativă, Artă plastică universală |
Fondator | Inginer Dumitru Furnica-Minovici |
Custode | Muzeograf, dr. Cioanca C. |
Proprietar | Academia Română |
Transport public | 131; 205; 261; 335; 361 |
Prezență online | |
site web oficial | |
Modifică date / text |
Muzeul de Artă Veche Apuseană „Ing. Dumitru Furnică-Minovici” (până în 1989 cunoscut sub numele de Muzeul de Artă Feudală al Academiei Române) a fost construit între 1941-1942. Piatra de temelie a casei este pusă în 27 aprilie 1941 (act autentic expus în cadrul colecției de bază), în 26 octombrie 1942 având loc recepția construcției. Gândită ab initio ca o casă-muzeu, edificiul a fost construit în stilul gotic terțiar/perpendicular englezesc (stilul Tudor), cu inserții ale stilului normand (manoires-urile, rezalitul), cu o loggia venețiană. Planurile casei au fost elaborate de arh. Enzo Canella, cu ajutorul antreprenorului Dino Toffollo. Accesul se face din stradă, pe un pontus levi specific castelelor medievale, printr-un portal replicând intrarea din Hornby Castle, Norfolk, Anglia.
Colecția ing. D. Furniocă-Minovici, achiziționată din anticariate și/sau licitații de artă ale Europei, este compusă din vitralii (datate sec. XIII-XIX), mic mobilier de artă (sec. XV-XIX), carte veche, tapiserii, picturi etc. Valoarea estetic-arhitecturală a edificiului a dus la clasarea acestuia în Lista Monumentelor Istorice, clasa A (poziția 1488, cod B-II-m-A-19207), importanța istorică, artistică, documentară a exponatelor fiind semnificativă (numeroase exponate, unele cu caracter de unicuum pentru România, fiind clasate în clasa juridică Tezaur a patrimoniului național, altele în clasa Fond).
Orar de vizitare
Miercuri-Duminica, 09:17
Arhitectura vilei „Ing. Dumitru Minovici”
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Cioancă, C., Cum s-a născut Muzeul de Artă Veche Apuseană ,,Ing. Dumitru Furnică-Minovici”, în Antichități România, nr. 2 (20), 2007, p. 68-73.
- Cioancă, C., Mobilier de epocă din colecția Muzeului de Artă Veche Apuseană ,,Ing. Dumitru Furnică-Minovici” (1), în Antichități România, nr. 3 (21), 2007, p. 66-69.
- Cioancă, C., Sub semnul (im)posibilului. Aspecte culturale privind activitatea de cercetare a Ing. Dumitru Furnică-Minovici, în Tradiții clujene. Tezaure umane vii, IV, 7, 2011, p. 24-31.
- Cioancă, C., Scurtă istorie a unui muzeu bucureștean. Casa-muzeu Furnică-Minovici, în Danubius, XXXVI, 2018, p. 405-422.
- Cioancă C., O Istorie bucureșteană recuperată. Casa-muzeu ing. D. Furnică-Minovici (în curs de apariție).
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Muzeul de Artă Veche Apuseană „ing. Dumitru Minovici” la Wikimedia Commons
- Pagina oficială https://www.facebook.com/pages/category/Art-Museum/Muzeul-de-Arta-Veche-Apuseana-Ing-Dumitru-Furnica-Minovici-1546723328966511/
- Fotografii si expozitii la Muzeul de Artă Veche Apuseană Ing. Dumitru Minovici[nefuncțională]
- Colectionarul[nefuncțională], 7 noiembrie 2005, Violeta Cristea, Jurnalul Național