Separația între biserică și stat
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Separația între biserică și stat este o doctrină politică și legală care pretinde că instituțiile guvernamentale și cele religioase trebuie să fie separate și independente una de cealaltă. Termenul se referă de obicei la combinația celor două principii: secularitatea guvernământului și libertatea practicilor religioase.
Fraza separarea între biserică și stat este în general considerată a proveni de la scrisoare scrisă de Thomas Jefferson în 1802 pentru baptiștii din Danbury, în care s-a referat la Primul Amendament al Constituției Statelor Unite ca creare a „peretelui de separare” între biserică și stat. Fraza a fost apoi citată prin Tribunalul Suprem al Statelor Unite ale Americii la început în 1878 și apoi într-o serie de cazuri începând în 1947.
Din fericire pentru state, ele beneficiază de cea mai mare libertate de religie. Această libertate izvorăște din multiplicitatea sectelor care împânzesc America și care este cea mai bună și totodată singura garanție a libertății religioase în orice societate. Căci existând o astfel de varietate de secte, nicio sectă nu va deține majoritatea pentru a le putea oprima și persecuta pe restul.[1] James Madison, președintele SUA, 1788
Statele Unite s-au angrenat într-un mare și nobil experiment, despre care se crede că a fost încercat în lipsa oricărui precedent — cel al separării totale dintre Biserică și Stat. La noi nu există religii consfințite prin lege. Conștiința este lăsată liberă de orice opreliști și fiecăruia i se permite să-și adore Creatorul conform propriei sale priceperi. Funcțiile Guvernului sunt la fel de deschise tuturor. Nu percepem zeciuială pentru a menține o Ierarhie fondată, nici nu afirmăm judecata failibilă a omului drept ghid sigur și infailibil al crezului credinței. Mahomedanul, dacă va dori să ni se alăture va avea garantat de către constituție privilegiul de a adora conform Coranului; Indianul de Est poate ridica un altar lui Brahma dacă așa dorește. Acesta este spiritul toleranței inculcat de Instituțiile noastre politice. Evreul persecutat și oprimat în alte regiuni își află domiciliul printre noi fără că nimeni să-l înfricoșeze ... iar asupra lui mâna Guvernului este ca el să fie apărat și protejat. Acesta este marele experiment pe care l-am încercat, iar astea sunt fericitele fructe care au rezultat din el; sistemul nostru de guvernare liberă ar fi imperfect fără el. Corpul poate fi oprimat și încătușat dar să trăiască în continuare; dar dacă mintea omului este pusă în lanțuri, energiile și facultățile ei pier, iar ce rămâne este... pământesc. Mintea trebuie să fie liberă precum lumina sau precum aerul.[2][3] John Tyler, președintele SUA, 1843
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Founders Online: General Defense of the Constitution, [12 June] 1788”. Founders Online. Accesat în .
- ^ Nowlan, Robert A. (). The American Presidents, Washington to Tyler: What They Did, What They Said, What Was Said About Them, with Full Source Notes. McFarland. p. 370. ISBN 978-1-4766-0118-2.
- ^ Brian, Denis (). The Elected and the Chosen: Why American Presidents Have Supported Jews and Israel : from George Washington to Barack Obama. Gefen Publishing House Ltd. p. 73. ISBN 978-965-229-598-9.
