Ted Dumitru
Ted Dumitru | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Nume complet | Dumitru Teodorescu | ||
Data nașterii | 2 septembrie 1939 | ||
Locul nașterii | București, Regatul României | ||
Data decesului | (76 de ani)[1] | ||
Locul decesului | Johannesburg, Africa de Sud | ||
Post | atacant | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | ||
Sportul Studențesc | |||
Echipe antrenate | |||
1964–1966 | Universitatea Craiova | ||
1967–1968 | România U-23 | ||
1969–1970 | Altay(d) | ||
1970–1971 | Beșiktaș | ||
1971–1972 | Mersin İdmanyurdu | ||
1974–1975 | Rochester Lancers | ||
1976–1980 | New York Apollo | ||
1980–1982 | Zambia | ||
1983–1984 | Eswatini | ||
1985–1988 | Kaizer Chiefs | ||
1997–1999 | Mamelodi | ||
1999–2000 | Orlando | ||
2000 | Manning Rangers | ||
2000–2001 | Namibia | ||
2001–2002 | Mamelodi | ||
2003–2005 | Kaizer Chiefs | ||
2005–2006 | Africa de Sud | ||
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text |
Theodore „Ted” Dumitru (născut Dumitru Teodorescu; n. , București, România – d. , Johannesburg, Africa de Sud) a fost un antrenor de fotbal, care este cel mai bine cunoscut pentru timpul petrecut în Africa de Sud. Dumitru a fost unul dintre puținii antrenori care au condus „trei granzi” din Africa de Sud Kaizer Chiefs, Mamelodi Sundowns și Orlando Pirates.[2][3][4] Este singurul antrenor român care a antrenat pe 4 continente: Europa: în România, Asia în Turcia, America: în Statele Unite și Africa: în Africa de Sud, Zambia, Eswatini și Namibia.
Dumitru a fost adus în Africa de Sud de către proprietarul Kaizer Chiefs, Kaizer Motaung, în 1985. Dumitru a devenit cel mai de succes antrenor din fotbalul profesionist din Africa de Sud. Antrenorul veteran a avut o carieră ilustră în timpul căreia a strâns 18 trofee cu Chiefs, Sundowns și Pirates, inclusiv două campionate de ligă consecutive cu fiecare echipă.[5]
A mai fost selecționer la alte trei echipe naționale de pe continentul african: Zambia, Swaziland și Namibia. În anii 1970–1971 a antrenat clubul turc Beșiktaș Istanbul.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Cariera timpurie de antrenor în România și Turcia
[modificare | modificare sursă]România
[modificare | modificare sursă]Dumitru a început să joace fotbal cu echipa locală Sportul Studențesc la sfârșitul anilor 1950, dar o accidentare gravă la genunchi l-a forțat să închidă ghetele, drept urmare a început să studieze pentru a deveni antrenor. După obținerea licenței de antrenor, Dumitru a devenit cel mai tânăr antrenor din Divizia A la vârsta de 25 de ani, când s-a alăturat Științei Craiova, cunoscută în prezent ca Universitatea Craiova, în mijlocul 1965–66 sezonul cu care a încheiat sezonul pe poziția a opta. Dumitru a antrenat și echipa olimpică a României U23 între 1967 și 1968.
Turcia
[modificare | modificare sursă]În 1969 a plecat în Turcia, unde a condus Altay Izmir, Beșiktaș și apoi Mersin.[6] În primul sezon la conducere la Altay, el a condus clubul pe o poziție de top trei în Süper League turcă.
În 1968 a fost chemat în țară ca antrenor de către Federația Turcă de Fotbal. A condus Altay Sport Club în sezonul 1969-70. A început sezonul jucând împotriva echipei germane Carl Zeiss Jena în Cupa Orașelor Târguri(azi Europa League). Au fost eliminați cu rezultate de 0-1 și 0-0. Au demonstrat o performanță foarte reușită în timpul sezonului. Au încheiat prima jumătate a sezonului neînvinși. Terminând în final pe locul al treilea în ligă, Altay și-a câștigat dreptul de a participa la Cupa UEFA.
În sezonul 1970-71 a fost numit de Beșiktaș, care a terminat pe locul 9 în sezonul precedent. A avut însă probleme mai întâi cu Altay și apoi cu Federația Română de Fotbal. L-a adus pe Ion Barbu din România la Beșiktaș. Antrenorul, care a avut probleme și cu fotbaliștii turci, a câștigat doar 10 meciuri în 30 de meciuri și a ajuns pe Beșiktaș pe locul șase. Și-a părăsit postul aici la sfârșitul sezonului.
Antrenorul, care a rămas în Turcia în sezonul 1971-72, a semnat de această dată cu Mersin İdman Yurdu. După ce a jucat două meciuri de ligă aici și a obținut 2 remize, Federația Română de Fotbal i-a anulat lui Teodorescu permisul de muncă în străinătate. Din acest motiv, fotbalistul a fost nevoit să părăsească echipa.
Mutarea în SUA
[modificare | modificare sursă]În 1971, Dumitru s-a mutat în Statele Unite ale Americii și a devenit antrenor principal al echipei masculine de fotbal Texas Longhorns de la Universitatea Texas din Austin.[7] A fost rechemat în România în 1973, dar a refuzat din cauza frământărilor politice din țară și s-a refugiat în Germania de Vest. Din acest motiv, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare în România. În 1974, a decis să-și continue cariera de antrenor în America. unde s-a alăturat Rochester Lancers în North American Soccer League în 1974, unde i-a avut printre jucătorii săi pe ghanezii Frank Odoi și George Lamptey. În această perioadă, a obținut și un pașaport american și și-a schimbat numele în Ted Dumitru. El a rămas la conducere pentru sezonul 1975, dar ei au terminat pe ultimul loc al conferinței lor, cu doar șase victorii în 22 de jocuri.[8] Au concurat în aceeași grupă cu New York Cosmos, unde au jucat Pele și Franz Beckenbauer.
El a antrenat acea echipă în sezonul 1975 și apoi a continuat să-i antreneze pe New York Apollo în vechea Liga Americană de Fotbal cu care ieșit vicecampion in 1976 și a câștigat titlul în sezonul 1978.
Destinația finală: Africa
[modificare | modificare sursă]În 1980, Dumitru s-a mutat în Africa și a fost numit antrenor al echipa națională a Zambiei. El i-a ajutat pe Chipolopolo să se califice la Cupa Africii a Națiunilor din 1982, dar nu a putut să-i antreneze în timpul turneului în sine din cauza pașaportului său american. Turneul Afcon a fost găzduit de Libia, o țară în care americanii nu erau bineveniți la acea vreme. În timpul mandatului său, președintele Zambiei Kenneth Kaunda a spus odată despre el: „Este mai mult decât un antrenor; este un fiu al Africii. Este un umanist care pune bunăstarea sportivă înaintea profesiei sale.”
A părăsit Zambia și a semnat un contract cu Confederația Africană de Fotbal, în care a fost trimis în Swaziland, apoi în Namibia, pentru a ajuta la dezvoltarea fotbalului în acele țări.
În 1985, Dumitru s-a alăturat echipei sud-africane Kaizer Chiefs și a câștigat opt trofee cu ei în timpul mandatului său de trei ani. După ce a părăsit clubul, a lucrat în dezvoltarea tinerilor jucători și a antrenorilor locali din toată țara.
În 1992 a înființat Centrul de Tineret Chibuku din Soweto, care a fost primul program de dezvoltare din țară. Mai târziu a fost responsabil pentru Școala de excelență din Esselen Park, care a produs jucători precum Steven Pienaar și Daine Klate.[9]
În iulie 1997 a preluat funcția de antrenor la Mamelodi Sundowns și a condus „Brazilianii” la două titluri consecutive PSL în 1998 și 1999, precum și atât Cupa Nedbank cât și Cupa Rothmans. Dumitru a condus, printre alții, Orlando Pirates și Manning Rangers cu succes mixt. El a fost numit manager al echipei naționale a Namibiei în noiembrie 2000, în locul lui Lucky Richter, dar a demisionat câteva luni mai târziu după o ceartă cu fostul mijlocaș al Chiefs, Robert Nauseb.
El s-a alăturat lui Mamelodi Sundowns și și-a ajutat echipa să ajungă la prima și singura lor Liga Campionilor Africii în 2001, pe care a pierdut-o în fața deținătorilor recordului Al Ahly.[10]
În iunie 2003 s-a întors la Kaiser Chiefs și a câștigat titluri consecutive de ligă în 2004 și 2005, după care s-a retras din postura de antrenor de club. În Africa de Sud, Dumitru a fost supranumit „Master Ted”, „Mr Magic” sau „Profesorul”, datorită abordării sale studioase asupra jocului.[11]
În noiembrie 2005 a fost angajat ca antrenor al Africii de Sud înainte de ediția din 2006 a Cupei Africii a Națiunilor, dar i s-a arătat ușa de ieșire la scurt timp după ce echipa sa a jucat. performanță de demitere la turneul unde nu au reușit să marcheze niciun gol.[12]
În 2009, Dumitru s-a implicat în Academia de Tineret Mamelodi Sundowns. Numit „Proiectul Puk Tawana”, acesta a produs 26 de jucători care au continuat să joace fotbal profesionist, care au fost într-un program de dezvoltare accelerată timp de 18 luni. Doborârea recordurilor pentru numărul de absolvenți de la nivel academic până la nivel profesional. Printre aceștia s-au numărat Keagan Dolly, Buhle Mkhwanazi, Samuel Julies și Jabulani Shongwe.[13] După ce a părăsit Mamelodi Sundowns în 2011, s-a alăturat Institutului de Sport al Universității North West din 2012 până în 2013 pentru scurt timp. În 2013, el a jucat un rol esențial în revigorarea Asociației Antrenorilor de Fotbal din Africa de Sud (SAFCA). El a jucat un rol cheie în înființarea structurilor, dând direcție și conducere organizației, precum și desfășurarea de ateliere în toată țara. A fost implicat până în ziua trecerii sale.
Peste 150 de jucători s-au dezvoltat la Școala de excelență sportivă sub îndrumarea sa și prin soluțiile sale de coaching. Peste 180 de antrenori locali au fost dezvoltați prin programele sale la Academia de Fotbal a Africii de Sud.
Moartea
[modificare | modificare sursă]Dumitru a murit pe 26 mai 2016, la vârsta de 76 de ani, după ce a suferit un atac de cord într-un mall din Johannesburg.[14] O slujbă de pomenire pentru regretatul antrenor a avut loc pe 2 iunie la Ellis Park Arena din Johannesburg.[15][16]
Palmares
[modificare | modificare sursă]Cluburi
[modificare | modificare sursă]- New York Apollo
- Liga Americană de Fotbal (1): 1978
- Vicecampioni (1): 1976
- Kaizer Chiefs
- Campionatul de fotbal din Africa de Sud (2): 2003–04, 2004–05
- Cupa Africii de Sud(Nedbank Cup) (1): 1987
- Cupa Ligii Africii de Sud(MTN 8) (2): 1985, 1987
- Cupa Ligii Africii de Sud(Telkom Knockout) (4): 1986, 1988, 2003, 2004
- Telkom Charity Cup (4): 1986, 1987, 1988, 2003
- Mamelodi Sundowns
- Campionatul de fotbal din Africa de Sud (2): 1997–98, 1998–99
- Cupa Africii de Sud(Nedbank Cup) (1): 1998
- Cupa Ligii Africii de Sud(Telkom Knockout/Rothman Cup) (1): 1999
- Liga Campionilor CAF
- Finalist (1): 2001
- Orlando Pirates
- Cupa Ligii Africii de Sud/MTN 8 (1): 2000
- Cupa Cupelor CAF
- Semifinale (1): 1999
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ South Africa mourn former coach Ted Dumitru (în engleză)
- ^ „Namibia name new coach”. BBC Sport. . Accesat în .
- ^ „Namibia numește noul antrenor”. BBC Sport. 2000-11-04. Accesat în 2008- 10-21. Verificați datele pentru:
|access-date=
(ajutor) - ^ „Former South Africa Coach Ted Dumitru - Pitso Mosimane Was The Only One Worthy Of Bafana”. Goal.com. Accesat în .
- ^ „Dumitru faces tough challenge”. BBC Sport. . Accesat în .
- ^ „Dumitru Teoderescu Super League Turcia” (în turcă). Mackolik.com. Accesat în .
- ^ „antrenorul Lancers: El nu este ceea ce spun ei că este”. Democrat and Chronicle. . Accesat în .
- ^ { {cite news|url=http://national.soccerhall.org/history/NASL_AllTimeCoachesRegistry.htm |work=National Soccerhall |date=2006-06-10 |access-date=2007-04-12 |title=NASL all registru de antrenori de timp |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20100711153431/http://national.soccerhall.org/history/NASL_AllTimeCoachesRegistry.htm |archive-date=11 iulie 2010 }}
- ^ Stokkermans, Karel (). „African Club Competitions 2001”. The Sowetan. Accesat în . Parametru necunoscut
|site web=
ignorat (ajutor)[nefuncțională – arhivă] - ^ .uk/sport2/hi/football/africa/4471320.stm „Dumitru se confruntă cu o provocare grea” Verificați valoarea
|url=
(ajutor). BBC Sport. . Accesat în . - ^ -Dumitru-SA-coaching-legend-dies-aged-76 „Ted Dumitru, legenda antrenorului SA a murit la vârsta de 76 de ani” Verificați valoarea
|url=
(ajutor). African Football. Accesat în . - ^ /argief/berigte/citypress/2014/07/23/22/SPORTdmSundownsYouth_31_0_396024397.html „Cadou generos al lui Sundowns cluburilor PSL” Verificați valoarea
|url=
(ajutor). Media24. . Accesat în .[nefuncțională] - ^ /news/160526_Ted_Dimitru_dies_at_76 „Ted Dimitru a murit la 76 de ani” Verificați valoarea
|url=
(ajutor). supersport.com. Accesat în . - ^ „Dumitru to be remembered at a Memorial Service”. SABC. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ted Dumitru's life and legacy remembered at his memorial service”. The Sowetan. . Arhivat din original la . Accesat în .
|